ANDREI CODRESCU s-a născut pe 20 decembrie 1946 în Sibiu, numele lui la naștere fiind Andrei Perlmutter. A urmat cursurile liceului „Gheorghe Lazăr”, iar în perioada de până la emigrarea în SUA, care s-a petrecut în 1966, a publicat poezie sub pseudonimul Andrei Steiu în revistele „România literară”, „Tribuna”, „Steaua” și „Luceafărul”.

După emigrarea, împreună cu familia, în Statele Unite, s-a angajat ca librar, apoi a devenit scriitor profesionist, publicist, editor, comentator de radio și televiziune. Între 1977 – 1984 a fost profesor de limba și literatura engleză la John Hopkins University din Baltimore, iar din 1984 la Louisiana State University din Baton Rouge. Este fondatorul și editorul jurnalului de poezie de avangardă și experimentală, precum și de eseuri, denumit „Exquisite Corpse”. În 1989 a revenit în România ca reporter pentru National Public Radio și ABC News.

nemira.ro

Dintre volumele sale de poezie sunt de amintit A Serious Morning (1973), Comrade Past and Mister Present (1991), Belligerence (1993), Alien Candor. Selected Poems (1996) și It Was Today (2003).

 Pe coperta a IV-a a antologiei Andrei Codrescu, Selected Poetry (Editura Paralela 45, 2000), regretatul Gheorghe Crăciun scria: „Aș risca să afirm că Andrei Codrescu e un poet american a cărui sensibilitate românească – memoria, imaginarul, percepția, copilăria, raportarea la lume etc. – e o garanție de autenticitate creatoare, Sângele apă nu se face. Rămâne ca cititorii români de poezie să descopere singuri aceste adevăruri.”

În introducerea la antologia Alien Candor, Andrei Codrescu dezvăluie câteva amănunte despre mediul în care s-a format ca poet: „Norocul meu și relația cu școala de poezie New York, pe la sfârșitul deceniului (propriu-zis până în 1973) au făcut să mă pot împrieteni cu poeții pe care-i admiram. Am lucrat o vreme la librăria din Strada 8, cea mai mare librărie din lume, unde scriitorii din New York făceau cumpărături și bârfeau. Ce citeau ei citeam și noi. Nu ne scăpa nimic. Dacă Edward Albee intra și cumpăra o istorie militară obscură, până la sfârșitul următoarei zile de lucru era gata citită, discutată, chestionată și de noi.”

[image_with_animation image_url=”2115″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”https://www.okazii.ro/alien-candor-candoare-straina-andrei-codrescu-1997-carte-noua-a181649017″]

Poemul de mai jos este extras din antologia bilingvă Alien Candor, apărută în 1997 la Editura Fundației Culturale Române (selecție și traducere de Ioana Ieronim).

Frică   

frica e felul meu
de a nu fi prezent deși
mi-e teamă să adorm din cauza
unui lucru de spaimă ce s-ar putea petrece în lipsa mea.
îmi e frică și
de toporul pe care-l țin la pat sperând
că nu va intra nimeni sau mai degrabă
că va intra cineva
și că va fi sânge.
stând pe întuneric imaginând cum ucid
iar și iar
nu e frică
e plăcere
deși atunci când răsare conștiința plăcerii
și aflu că plăcere este
mi se face foarte frică.
noua casă înseamnă frica
de vecinii necunoscuți, kilometri în jur
în toate direcțiile cu spații de case pustii
spațiu de ferestre întunecate peste beciuri pline de spaimă.
aleea lungă pietruită de la ușă
la capătul scărilor
are trei mari vămi:
coliba unde pe lanțuri de bicicletă
stau stafii,
apartamentul bătrânului evreu cu draperiile trase
și lumânări arzând înăuntru
în sfârșit urcarea scării
cu alte vămi mai mici sau mai mari ale spaimei
care la vârsta de 6 ani sunt precum zilele înseși,
lungi, inexorabile.
iar acum teama de a scrie despre teamă
teama de a fi lucid.

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment