L-am cunoscut pe George Vasilievici prin 2007, cred, când am fost invitat de Mircea Țuglea să citesc la cenaclul care funcționa în Universitatea Ovidius din Constanța. Am plecat la malul mării într-o dimineață sulfuroasă, dintr-o Gară de Nord mizeră, pe care nu o mai văzusem de ceva vreme, alături de Cosmin Dragomir, pe care l-am tras după mine în călătoria asta neașteptată și, într-un fel, râvnită. De ce spun râvnită?

Fiindcă regretatul Mircea Țuglea făcuse un fel de cenaclu online pe site-ul lui Marius Ianuș, hyperliteratura.reea.net, iar în urma discuțiilor de acolo urmau să fie invitați la Constanța câte doi poeți, ca să-și citească cele mai recente producții. Nu vă imaginați că a fost o incursiune de plăcere, fiindcă îmi amintesc că n-am fost cruțat deloc. Am citit împreună cu Marius Pârlogea un grupaj de poeme din care îmi amintesc că o selecție a apărut în Revista Tomis, acolo unde George Vasilievici era redactor alături de nume precum Mugur Grosu, Sorin Dinco sau Dan Mihuț.

Cosmin Dragomir se cunoștea cu George și l-a sunat. Îmi amintesc că a venit, ne-a luat de undeva de lângă gară și ne-a dus în apartamentul unde locuia. Era un tip prietenos și atașant. Sigur că diferența de vârstă dintre noi și-a făcut efectul cumva, însă cred că mai degrabă chestia asta a fost în capul sau în comportamentul meu, fiindcă eram un tip rezervat și retractil. În schimb, alături de Cosmin Dragomir se simțea ca gâsca în apă. Au vorbit o grămadă, în timp ce eu inspectam biblioteca nu prea mare, dar înțesată cu poezie.

Ne-am mai văzut prin Club A, cu diferite ocazii, iar în rest ne-am mai ciondănit pe site-urile literare, fiindcă gusturile noastre în materie de poezie nu coincideau întotdeauna. Cert este că, una peste alta, George era un tip în care pulsa efectiv viața – în ciuda exceselor de care toată lumea știa – și nu părea că se grăbește să plonjeze într-o „moarte din asta trainică/ ieftină și bună”, așa cum spune într-un poem de-al lui din volumul „O cameră cu două camere”, apărut în 2006 la Editura Tomis și dăruit mie atunci, la Constanța, cu un autograf acordat „cu drag”.

În seara de după cenaclu am mers la un restaurant, unde am stat până târziu. Îmi amintesc că, în timp ce Dan Mihuț și Cosmin Dragomir erau angrenați un concurs prelungit de spus bancuri, eu și George, umăr lângă umăr, am discutat despre poezie. Deși eram amândoi cam luați, i-am simțit pasiunea, aplombul cu care își susținea punctele de vedere și, nu în ultimul rând – deși e un pic cam bombastic spus pentru un tip ca el – dăruirea pentru literatură.

Sigur, deceniul trecut de la dispariția lui ar fi trebuit poate să netezească asperitățile tuturor regretelor pe care le-a lăsat în urmă. Nu s-a întâmplat așa. Cel mai important lucru mi se pare acela că nu a fost uitat. Literatura lui cunoaște, aș spune, un reviriment, după o firească perioadă de lâncezeală. Cărțile lui se cereau de mai mult timp reeditate, însă din câte știu lucrul ăsta nu s-a întâmplat. Este cu atât mai lăudabilă inițiativa lui Claudiu Komartin și a lui Andrei Ruse de a readuce la suprafață poezia și proza lui George Vasilievici. Vă îndemn să nu treceți indiferenți peste acest proiect și, dacă puteți, să-l susțineți, fiindcă noi toți vom avea de câștigat de pe urma lui.  

Cine a fost George Vasilievici?

George Vasilievici s-a născut pe 3 iunie 1978, în Constanța. Este considerat unul dintre cei mai talentați și creativi scriitori ai generației sale, unul dintre liderii generației 2000 sau a curentului fracturist și un personaj marcant al grupului de scriitori din Constanța.

A fost redactor-șef al revistei Tomis. A debutat în 2001 cu volumul Gabi78 și a continuat cu Featuring (2004), proiect colectiv realizat alături de Ștefan Caraman și Ondine Dietz, Cerneală (2004), Camera cu două camere (2006); W.C.rul (2007). În ultima parte a vieții s-a dedicat total prozei și a publicat primul său roman, Yoyo, în 2008, apoi a scris Viseptol (2010), care a apătut inițial într-un tiraj infim de câteva exemplare, în regim propriu, și a fost publicat ulterior post-mortem.

Ce va cuprinde
Antologia George Vasilievici

Pe scurt, două volume in box. Primul, care va fi cuprinde o selecție a poeziilor din cele cinci volume ale sale, dar și multe texte inedite, va fi coordonat de poetul Claudiu Komartin. Cel de-al doilea tratează proza, cele două romane ale sale, dar și câteva proze scurte apărute în diverse reviste literare în timpul vieții sale, și va fi coordonat de scriitorul și totodată directorul Editurii Hyperliteratura, Andrei Ruse.

Cum poți susține cartea

E simplu: alegi una din ele două recompensele alăturate pe care ți le-am pregătit, iar împreună vom strânge fondurile necesare publicării, dar și promovării cărții. Precomanda minimă, adică a unui box din antologie, este de 65 de lei. Plata poate fi făcută direct cu cardul, în doar câteva minute, sau prin transfer bancar, urmând pașii platformei Sprijina.ro

Vei primi cartea imediat ce va ieși din tipar, undeva între 15 și 20 aprilie, în perioada când se împlinesc 10 ani de la dispariția lui George Vasilievici.

Pentru orice întrebări legate de campanie, de antologie sau despre autor, puteți contacta oricând echipa Editurii Hyperliteratura pe [email protected]

 Susține și tu acest proiect și ajută-ne să readucem publicului unul dintre cei mai marcanți scriitori ai anilor 2000, George Vasilievici (1978 – 2010), precomandând antologia sa, un box ce va cuprinde două volume: poezia și proza.

Sursa foto George Vasilievici: https://literaprinsange.wordpress.com/2010/04/11/george-vasilievici-1978-2010/

Link campanie: https://www.sprijina.ro/cauze/antologia-vasilievici?fbclid=IwAR0Tw-RsGNubjSHOJ9hDfeuqiDYbbSXZzPlVqDMR4ivC7NFXwTBY0R4Mm1E

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.