Antonia Mihăilescu a câștigat recent Premiul „Alexandru Mușina” în valoare de 500 de euro și va debuta în curând în colecția AM a Editurii Tracus Arte. Antonia este o mai veche colaboratoare a site-ului „O Mie de Semne”, tânăra poetă fiind deja un nume foarte cunoscut pe portalul nostru. Nu mică ne-a fost bucuria atunci când ne-a trimis un nou grupaj de poeme, pe care ne grăbim să-l publicăm.

Antonia Mihăilescu are 20 de ani și este studentă la  Facultatea de Teatru, Secția Regie a  Universității Naționale de Arte „George Enescu”. 
Membră a Casei de Poezie Light.ink
Organizator în cadrul Maratonului de poezie online și Festivalul Zile și Seri de Literatură Doinaș SAD.

PUBLICAȚII: Antologia ,,Rochii de zăpadă” ; Revista ALECART; Antologia LicArt ; Antologia „Casa de Poezie” ; Antologia „Bogdania” ; Antologia „25AniPoezie”; Antologia „Cea mai nouă poezie” (Zilele de poezie „Constantin Virgil Bănescu” ) ; Revista online „GazetaSF” ; Revista 7iași.ro; Revista „Omiedesemne” ; Antologia „Statuile se scurg pe iarbă”, Premiul pentru debut „Alexandru Mușina” etc.

corsetul de ghips
sunt sora max, purtătoarea de gutieră

rup carnea de pe oameni. imit viermii insomniaci ascunși sub maldărul de lucruri aruncate în stradă// când eram mică mă tăvăleam în noroi pielea se înnegrea la ploaie mai ieșea din culoare cineva îmi bagă-n geantă o carte cu poeme despre cum și-o trag în tabere literare la munte ori la mare în grădini suspendate// și peste tot e senzația aia de bibliotecă au nevoile lor personale deschid cartea carnea geme// durerea e mult mai dulce decât nepăsarea cineva-mi vede corsetul de ghips și vomită și nu mă pot întoarce să nu văd

hachiko

pe întuneric scriu cel mai bine. aici nu e nimic să-mi distragă atenția lucrurile vin înaintea mea și se gudură// cineva aprinde lumina corpuri se agită poți atinge clavicula în timp ce pâlcuri de ciori zboară deasupra orașului// glandele endocrine secretă încă urme de drog pe cartea galeot o formă perfectă de sânge oamenii au nevoie de stimulente gen morții din jur// în fața gării shibuya o statuie canină se scaldă în soare tinerii au sexe cuprinse de flăcări și își mușcă degetele// statuia ridică piciorul stropii sunt o ploaie acidă hachiko așteaptă noaptea să-mi lingă fața fardată creierii roz

surâsul amazoniei

îți iei liber o lună. evadezi din on-line ca un mânz din țarc ai parte de carte ai parte de sex realitatea imediată e vulpea de îmblânzit citești până mori de plăcere faci sex până mori de plăcere// după ce mori îngerii facebook te salvează raiul are flori din pixeli din iarbă dulce de pixeli grădina maicii domnului e facebook și tastezi green dream// și green dream foundation este cu boitshepo bolele canary islands is burning california is burning oregon is burning washington is burning columbia is burning alberta is burning montana is burning new scotland is burning greece is burning portugal is burning algeria is burning siberia is burning brazil is burning// pădurea se lipește cu superglue cum lipești tu posterele cu scule mari de pereții din dormitor bei din termosul imprimat cu fața ascunsă-n părul roșu// ce excitant e totul ce moarte în jur of amazonia (of antonia) surâsul tău cenușă futută de vânt

ție ce păsări îți cântă

aceste nopți mici. ceasul își setează singur alarma îi place să mă trezească un ciripit criptonic// păsări cu aripi metalice se nasc în jungla orașului și (oricât ar încerca) nu pot să se despartă de geamurile în care se trântesc în fiecare dimineață// cafeaua vărsată peste microunde țârâitul blenderului urletul dobitocului pe canapea cu o bere la kil// dumnezeule de undeva spune-mi ție ce păsări îți cântă

toate sferturile

îi fac semn nu mă vede. burghie de țurțuri acoperă degetul între deget și țurțuri cerculețe cu pielea albă cu zgârieturi// nu aude strigătul meu răgușit coarde vocale de duzină i-am zis tati nu te obosi cu rânjetul ăsta de singer de spania imaginea o să fie ca la spital// ceva o să împrăștie lumina o să rămână în creier doar suprafețe lucioase sferturi sferturi ca în poza cu mingea tati îmi pui în brațe mingea cu pete roșii nimeni nu vede ciorile țepene de pe blocul din față// nimic neobișnuit capul lui tati întors pe poză scris mare cu negru fuck you granada

cuante 

numeri zece oi pe câmp. ascuns sub toracele tău (inspiră expiră durere)// părul proaspăt spălat cu șamponul de la tv în pauza filmului de aseară după o săptămână de țigări stinse la jumătate păr ciufulit și dungi de pernă și agende rupte urme de ruj pe dinți// tu și oglinda sunteți pline de urme în fiecare seară în care visele sunt refăcute pe viu (inspiră expiră plăcere)// contempli pereții văruiți mâinile refuză să-i mângâie aștepti prima cuantă de energie care-l va aduce înapoi numeri zece oi pe câmp  

greeting line

scot din cutia de fier papucii bunicii. mă împiedic de ei înjur printre dinți din toamnă nu mă mai împiedic nici de umbra ei încui acolo pagina cu cheile soarelui// lasă aceste povești răsuflate pune spațiu alb desparte cuvintele aruncate ca peștii ăia mici sweet girl how are you// ce faci cu șosetuțele cu tractorașul reparat pe jumătate ce faci cu tristețea aia împrăștiată în toate camerele în care intri// jacheta pe fotoliu viața asta dezbrăcată nerușinată cioburi de foc știu și eu să arunc pe covor

moartea căutare avansată

la 19 ani știi totul. orașul nu e în toată firea nu-i merg rotițele rondul de flori clocește pui de zombi// vine un moment în care frica pune resturile pe categorii// parcurgi drumul de la bloc la liceu gândurile fac legături monstruoase se amestecă se împrăștie din nou ca fetițele florăresei din colț se împrăștie și zăpada soarele face joculețe pe geamuri// cauți cauți moartea cu lumânarea altă melodie se prăbușește peste oraș wish you were here// cine evită acum dureroasa lovitură cine mai caută poezia poezia

vogelzug

dorinţă nouă de a pleca. un șoim uriaș se învârte deasupra blocului o fascinaţie// pentru tine pare o altă viaţă e ca paharul ăsta de ceai pe care îl ţin în mână de câteva ore dulceaţa fierbinte se topește pe degete sfâșii bucată cu bucată plasticul lumea știe de globalizare e mai eco să bei din sticlă// lași perdelele trase speri la un urmăritor tot ce vrei e să vezi un vogelzug

nu cred că este insomnie

noaptea e o zi filtrată prin cafea. pe fereastră cerul naște stele de jar te pierzi în lenjeria mișcătoare// ecrane uriașe picioare de pitici care pregătesc morișca liniștea ca o băutură tare spaimele mici// câtă viață pot ele da trupului câtă viață poate cuprinde sufletul ca o casă care se lasă cu toți pereții// somnul nu vine nu ajungi la porțile lui înveți geografia tavanului tapetul a căzut ca o stea care cade

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.