● Daniela Ulieriu, „Regele din Bissap”, Editura Polirom, 2024, colecția Ego. Proză
Greu să rezumi în doar câteva propoziții biografia Danielei Ulieriu, mai bine să împrumut de pe blogul ei (https://danielaulieriu.ro/about/) o variantă foarte concentrată „sunt un jurnalist cu o experiență de douăzeci și cinci de ani și un globe-trotter pasionat”, care nu dă însă nici pe departe măsura ubicuității acestei scriitoare talentate și proteice.
Volum pe „voci”, combinație de jurnalism și literatură non-metaforizantă (cu unele excepții), Regele din Bissap este ceea ce aș numi un roman-film documentar bazat pe experiențe proprii, sigur, bănuiesc că nu în totalitate, fiindcă e greu să disloci procentul de ficțiune apărut firesc în corpusul narațiunii.
Iris ne relatează cu un stil uneori expeditiv, alert, cu frazări nervoase, eficiente, alteori cu temperanțe melancolice, experiența ei din Africa, acolo unde ajunge să lucreze, prin intermediul unui ONG din Paris, la proiectul unei fundații africane al cărei președinte este Prințesa K.
Plecarea în Africa, mai precis în Camerun, este o evadare, o rupere cu trecutul, aventura revitalizării unei vieți intrate într-un impas teoretic irezolvabil. Pornind de la o dramoletă de familie, cu un divorț urât, survenit după zece ani de căsnicie, cu un el (Iulian) căzut în beție sentimentală & alcoolică, cu o ea (Iris) aflată într-un proces de recăpătare a propriei vieți, a libertății de mișcare, autoarea ne catapultează într-o Africă luxuriantă, exotică și misterioasă.
Camerun, sau „Africa în miniatură”, este o țară care a concentrat în ea nu doar o lume de o nebănuită complexitate, ci și sursele unor experiențe (și experimente) revitalizante, deși pline de penumbre. Aparența de stabilitate și de liniște din șeferia bamileke (chefferie – termenul african consacrat pentru domeniul regal) te pune mai degrabă în gardă, fiindcă nu bănuiești unde se află pericolul iminent, în acțiunile oamenilor sau în fauna colcăitoare și pasiv-agresivă.
Pe acest fond apar personaje de un exotism înduioșător: Rami, îndrăgostitul melancolic, Halilu, unul dintre șoferii fundației, Regina albă, Regina neagră, Nima, fiica Marelui Vizir, yogi Rajesh, ghidul Bernard, câinele Hibiscus, regele din Bissap etc. Deși episodică, apariția hilară a unei capre în sala de consiliu din „palat” spune totul despre acest regat scăpătat, descris de Iris cu ironii hiperbolizante.
Peste toate însă pare a se așeza țesătura Ndop, ale cărei simboluri au un efect narcotic pentru neinițiați. Obiect al cercetării, dar și al venerației, acest material textil unește, în spațiu și timp, prin canale nebănuite, destine și culturi diferite. Ce legătură este între Mamare și Ndop, ce va deveni Iris în urma ritualului de inițiere, cum își va rezolva relațiile dizolvante dinaintea plecării în Africa, veți afla citind această carte ezoterică, tandră, complexă și atașantă.
