Librăria Humanitas de la Cișmigiu ne-a oferit încă o seară plăcută la evenimentul de lansare a volumului „Biroul pentru Grădini și Iazuri” de Didier Decoin, recent apărut la Editura Humanitas Fiction în cadrul colecției „Raftul Denisei”, care este coordonată de scriitoarea Denisa Comănescu. Traducerea romanului îi aparține lui Doru Mareș.

La evenimentul moderat de directorul Departamentului de Studii Asiatice din cadrul Universității Româno-Americane, Șerban Georgescu, au participat istoricul Mirela Murgescu, editorul coordonator al site-ului www.bookhub.ro, Nona Rapotan, precum și filologul Despina Jderu.

Înainte de a reproduce câteva opinii ale invitaților de aseară despre roman, vă vom prezenta, pentru a vă face o idee, în cazul în care nu ați citit cartea încă, textul de prezentare de pe anunțul evenimentului:

„Katsuro, pescar iscusit de crapi, este nădejdea satului Shimae. Faima lui îi aduce mereu în cătun pe mesagerii imperiali, trimiși să ceară pești pentru iazurile sacre.

După ce moare înecat în apele înșelătoare ale râului Kusagawa, numai tânăra lui văduvă, Miyuki, mai cunoaște ceremonialul îmblânzirii crapilor, numai ea știe cum să-i facă să-și frece boturile de palmele sale.

Fără acești pești, satul lor va sărăci cumplit. Miyuki hotărăște să pornească singură la drum spre capitala imperială Heian-kyō, pentru a îndeplini cererea solilor.

Va avea de-a face cu creaturi malefice ori fantastice, cu falși pelerini, cu hoți, cu prostituate, cu funcționari îngâmfați și lacomi, dar își va duce la bun sfârșit misiunea, trecând prin toate etapele unei adevărate inițieri spirituale.

La capătul unui drum lung, plin de întâmplări violente, Miyuki îl va întâlni la palat pe temutul Nagusa Watanabe, directorul Biroului pentru Grădini și Iazuri.”

Despina Jderu

Despina Jderu

„Dacă Didier Decoin nu ar fi câștigat deja Premiul Goncourt pentru roman în 1977, probabil că acest roman ar fi avut mari șanse să câștige acum, pentru că el se înscrie într-o tendință și într-o direcție a literaturii  franceze contemporane, care e din ce în ce mai accentuată.

Există în Franța o fascinație pentru tot ceea ce este exotic, tot ceea ce este chinez sau japonez. Anul trecut, de exemplu, dar și acum doi ani, au existat în selecția Academiei Goncourt romane care nu aveau absolut nicio legătură cu Franța.

În carte este vorba despre o soție care și-a pierdut soțul și care în toată viața ei de soție a trăit în umbra soțului. Acesta avea o menire, iar după moartea lui soția o primește moștenire. Există în carte momente și elemente care declanșează amintirea, rememorarea. Putem să privim această carte ca pe un ritual al doliului. Soția care reia traseul, itinerarul soțului, pentru a fi mai aproape de el și a-și trăi astfel doliul.

Această căutare a memoriei soțului, pentru a fi onorată de către soție, este mecanismul care construiește cartea.”

Nona Rapotan

Nona Rapotan

„Cartea lui Didier Decoin m-a surprins la modul profund, lucru care m-a șocat, pentru că în ceea ce privește literatura foarte puține lucruri mă mai surprind. Pentru mine cartea stă sub semnul senzualității. Este o senzualitate profund umană și profund feminină.

Întreaga carte este un basm, de fapt, scris în cheie modernă. Există o suită de încercări cărora personajul feminin trebuie să le facă față.

Toată cartea este scrisă pe o antiteză profundă. Soția este o analfabetă în sensul strict al termenului. Habar n-avea ce înseamnă viață, pentru că viața ei s-a redus la a fi soție de pescar și atât.

Paradoxul este că, în ciuda faptului că este analfabetă, este mai plină de știința vieții decât toate personajele care îi ies în cale. Are o siguranță și o stăpânire de sine pe care foarte rar le regăsim la alte personaje feminine. Aici este meritul autorului cărții. Sunt patru mari personaje în toate cartea, pe care le ține foarte bine în mână.

Nu poți să lași cartea din mână, o citești dintr-o suflare.”

Mirela Murgescu

Mirela Murgescu

„Mă bucur foarte mult că putem să vorbim iarăși și despre literatura franceză, și despre Japonia. De fapt este o carte a unui scriitor francez  care ia ca pretext Japonia. Veți găsi o poveste de viață, o poveste care se poate întâmpla oriunde și oricând. Personajul din carte poate fi oricare dintre noi.

De data asta Didier Decoin își alege Japonia ca spațiu de desfășurare. Eu mă bucur că măcar la sfârșitul cărții poate cititorul va merge și spre Japonia și se va îndrepta, dincolo de partea filozofică din carte, dincolo de întrebările pe care ni le vom pune la sfârșit, poate ne va îndrepta puțin și să cunoaștem realitatea japoneză din perioada respectivă.

Fiecare vom avea la sfârșit, veți vedea, un roman personal. Nu-l luați ca pe un roman istoric. Dacă-l luați ca pe un roman istoric, veți avea o mare dezamăgire și veți spune: dar unde e Japonia aceea? Este un roman filozofic, psihologic, erotic și polițist.

Romanul este plin de simboluri, pe care vă rog să le descoperiți. Veți găsi licuricii, veți găsi cocorii, veți găsi arțarul, deci toate simbolurile pe care le știți din lumea japoneză.”

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.