Ștefan Manasia (n. 1977) a inițiat în 2008, la Cluj, alături de Szántai János și François Bréda, clubul de lectură „Nepotu’ lui Thoreau”. Este redactor al revistei „Tribuna” din 2003, an în care a debutat cu volumul Amazon și alte poeme, urmat de Cartea micilor invazii (2008), Motocicleta de lemn (2011), Bonobo sau cucerirea spațiului (2013), Cerul senin (2015), Gustul cireșelor (2017) și antologia Etica grunge. Sîntem generația extincției. Poeme alese 2003-2023 (2023). De asemenea, este autorul volumului de publicistică și critică literară Stabilizator de aromă (2016), al romanului Cronovizorul (2020) și al nuvelei Platanii din Samothraki (2022).
Poemele de mai jos sunt preluate din volumul Sursele obscure, apărut în 2024 la Casa de Editură Max Blecher.
Impactologul povestește
Uneori e bine să te faci nevăzut,
Fulg de nea, acarian din frunzișul căzut!
Uneori e mai bine să rămîi lipsit de culoare,
Cer de iulie, deshidratată cicoare!
Din sferele antiG coboară Stăpînii.
Maimuța rînjește în lumina lunii
Și le oferă, răzbunătoare, coordonate.
Metropolele rebele sînt eliminate:
E doar amintirea viitorului cînd nu vor mai fi
Mînuțele lui roz și durdulii,
Nici părul tău acoperind cartea de unde citești,
Apărută la o editură din București.
Gulagul cu lumpeni, magnați, gunoaie și cîini
Nu-i interesează deloc pe severii Stăpîni!
Viață
Să luăm de pildă safirele.
Safirele albastre ca ochii tăi.
Ele s-au format în lava incandescentă
Din interiorul vulcanilor,
Și nu în mantaua terestră
Cum am fost învățați.
Să luăm de pildă ambulanța
Cu luminițe, sirenă și senzori
Pentru evitarea obstacolelor.
Atîta vreme am crezut-o defectă.
Bateriile moarte. După opt ani de zăcut
În cutie, am scos-o astăzi, iar Lucas,
Trîntind-o de o duzină de ori, a readus-o
La viață. Cît de bine merge ambulanța și cum
Se mai învîrte pe pantofar, evitînd – la
Milisecundă – bușitul spectaculos în parchet!
Și-i bucuroasă, și vie, dacă un mirmidon
Se joacă întruna cu ea.
Să luăm de pildă safirele.
Să luăm de pildă o jucărie.
Festival
Îmi regăsesc exuberanța, dar la capătul
Nopții și pe urmă la capătul zilei rămîn tot
Cu migrena și transpirația. Poza copilului blond
M-ar salva. Tipul ăsta a renunțat la alcool
Și n-am priceput cum pînă ieri: a ajuns propriul
Lui fruct, un fruct din Arabia Felix, deshidratat.
Îmi plac limbile bască și ucraineană.
The click languages, de asemenea.
Mi-a plăcut enorm poemul cu delfini al lui
Botond Fischer. Mi-am pierdut rucsacul, dar
L-am recuperat. Nici o zi nu seamănă cu alta.
Azi am rămas fără ochelarii de soare.
Ea era frumoasă ca umbra unei idei.
Frumoasă și funestă, ar fi spus Es. Pop.
