Un comunicat laconic, dat de Dan Coman pe pagina lui de facebook azi dimineață, anunța comunitatea literară că „din motive obiective (financiare), Festivalul internațional de poezie și muzică de cameră «Poezia e la Bistrița» se suspendă”. Firește, n-am luat-o ca pe o glumă, însă m-am gândit că va urma în orele următoare o dezmințire, în sensul că, așa cum se întâmplă uneori la noi, lucrurile se vor fi aranjat pe ultima sută de metri. Aceste lucru nu s-a întâmplat și am înțeles, perplex, că nu se va mai schimba nimic.

Reacțiile n-au întârziat să apară. Mai mulți scriitori au contestat foarte vocal pe rețelele de socializare situația de la Bistrița, majoritatea dintre ei fiind prezențe constante de-a lungul anilor la festival. Născută la Sângeorz-Băi și foarte atașată de Bistrița, scriitoarea Ioana Nicolaie este mâhnită de această decizie: „După nouă ediții, Bistrița a ajuns un oraș viu, cu mulți consumatori culturali, cu atmosferă europeană. E greu pentru micimea locului care a ieșit la suprafață ca untura – dar o untură râncedă și murdară – să suporte asta. Prin urmare, ediția aniversară, a zecea, a acestui festival nu va mai avea loc. În câțiva ani Bistrița va redeveni orașul fără glas, fără identitate și fără cultură care a fost. Nu cred că bistrițenii merită barbaria asta” a scris Ioana Nicolaie pe facebook.

O altă voce extrem de acidă la adresa autorităților locale responsabile de această decizie este cea a scriitoarei Ruxandra Cesereanu: „ Nu ajunge că avem o neștiutoare de carte ca prim-ministru și că țara merge într-o direcție de trivializare continuă în ceea ce privește limbajul public. (…)Toată munca dedicată a organizatorilor – scriitorii Dan Coman și Marin Mălaicu Hondrari și muzicianul Gavril Țărmure – e aruncată la ghenă de parcă poezia ar fi un deșeu. Având în vedere cât de jalnic vorbesc parlamentarii majoritari și care este nivelul de subcultură al politicienilor actuali, biata poezie e aruncată la gunoi mai rău ca un ambalaj sau ca o sticlă spartă de Coca Cola… Vai de țara care își alungă și subminează poezia autentică!”

Nici Radu Vancu nu s-a lăsat mai prejos, cunoscutul poet și publicist denunțând lipsa de înțelepciune a politicienilor. „Cred că autoritățile din Bistrița nu înțeleg că n-au anulat un festival – ci chiar pe ele însele. Fiindcă au transformat, printr-o decizie stupidă, Bistrița într-un oraș care nu se luptă pentru propria frumusețe – ba chiar o calcă brutal in picioare. Pentru Dan Coman & Marin Mălaicu-Hondrari – tot respectul pentru ce ați făcut până acum. Pentru autoritățile «obiective» – rușine. Ați distrus ce s-a construit, cu dragoste & profesionism, într-un deceniu.”

Elena Vlădăreanu consideră că „unul dintre cele mai vii evenimente din Bistriţa a fost şters ca şi cum niciodată nu ar fi avut loc. O să pun afişul ediţiei din anul acesta. Aşa, ca o previziune, tăiat. Noi să fim sănătoşi, centenarul să meargă înainte, că şi peste 100 de ani tot pe el o să-l sărbătorim.” Ea a fost completată de Ana Dragu, scriitoare născută chiar în Bistrița: „Mi se pare firesc. Ca oraș, e ca și cum ai fi umblat în zdrențe poetice și muzicale cincizeci de ani și în ultimii zece ai fi fost obligat să ieși în lume în frac. În fond, frumusețea e insuportabilă, ca orice alt corp străin. Mai mare rușinea!” De asemenea, scriitoarea Daniela Luca a primit vestea „ca pe un pumn în stomac”.

[image_with_animation image_url=”276″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%”]

Last but not least, poetul și editorul Claudiu Komartin este foarte afectat de hotărârea stupidă a politicienilor de la Bistrița. „Problema nu e că suntem o țară de sărăntoci și de subeducați cu mari carențe morale. România nu duce lipsă de creiere și de caractere. De oameni care, în ciuda tuturor greutăților, sunt capabili să realizeaze lucruri remarcabile, de neimaginat în vreo țară prosperă care își respectă istoria, cetățenii și resursele. Problema e că suntem conduși de niște semianalfabeți puși pe căpătuială și pe păstrarea în sărăcie și ignoranță (care au făcut mereu casă bună împreună) a celor pe care îi guvernează. Și nu-mi spuneți că avem conducătorii pe care ni-i merităm, fiindcă majoritatea copleșitoare a românilor, inclusiv a amărâților, umiliților și a celor ținuți cu bună știință în întuneric, nu merită înapoierea, sfruntarea și lipsa de perspectivă. Nimeni nu ar trebui să fie condamnat în felul acesta, nici chiar cei mai susceptibili să accepte propaganda mincinoasă și discursurile tot mai înrădăcinate ale disperării și neputinței” a scris pe facebook, ca de altfel și ceilalți scriitori menționați, Claudiu.

Aflu tot de la Claudiu că președintele consiliului județean Bistrița-Năsăud, Emil Radu Moldovan, este membru PSD. Până aici nicio surpriză. Am fost curios, lăsând intenționat la o parte diferitele „festivaluri culturale” organizate pe bani buni de diverse autorități locale „însetate de cultură” (denunțate sistematic de mult timp încoace de scriitorul și editorul Cristian Cosma, care le consideră, pe bună dreptate, adevărate „pleșcăreli”), cu ce se mai ocupă Uniunea Scriitorilor din România în tot acest timp. Mi-am aruncat ochii pe revista „România Literară”, pe care am reînceput să o cumpăr nu din nostalgie, ci dintr-un fel de masochism cultural, și iată ce-am descoperit în articolul main de pe ultima pagină, semnat anonim „Rep.”, citez: „La Arad s-a desfășurat, între 22-23 iunie a.c., cea de-a cincea ediție a unuia dintre proiectele importante ale Uniunii Scriitorilor din România, și anume Colocviul Național al Revistelor de Cultură”. Nu mă obosesc să vă redau pomelnicul participanților sau ce s-a întâmplat acolo. Ca să realizați cât de „importantă” a fost această întâlnire, mă rezum să vă reproduc textual concluzia articolului, demnă de paginile „culturale” ale revistelor aservite puterii de dinainte de 1989: „Cea de-a V-a ediție a Colocviului Național al Revistelor de Cultură a reiterat necesitatea continuării dezbaterii problemelor cu care se confruntă presa culturală, ca și miza considerabilă pe care o are demersul Uniunii Scriitorilor din România de creștere a vizibilității scriitorului român, a revistelor în care el scrie, în societatea contemporană”.

Acești oameni trăiesc cu adevărat într-o dimensiune paralelă. Sunt în lumea lor și se pare că nu-i mai sensibilizează absolut nimic. Iar în acest timp festivalul de la Bistrița moare. Cert este, domnilor, că puteți suprima un festival, dar nu și poezia. Atâta timp cât avem scriitori precum cei citați mai sus, lucrurile sunt în ordine pe zona asta. Iar dumneavoastră, triști politicieni sau conducători ai Uniunii Scriitorilor „din România”, sunteți vremelnici. Veți trece și nu se va mai ști despre voi decât că ați aruncat semințe otrăvite pe un pământ din care mustește poezia. Halal să vă fie!

 

(foto credit (Elena Vlădăreanu) & citate: https://www.facebook.com/dan.coman.77)

 

gelu diaconu

contact@omiedesemne.ro

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment