PAUL CELAN s-a născut pe 23 noiembrie 1920 la Cernăuți, în Regatul României, într-o familie de evrei ortodocși vorbitori de limba germană. În 1938 pleacă la Paris, unde e găzduit de unchiul său, Bruno Schrager. Începe să studieze medicina la Tours, însă revine la Cernăuți un an mai târziu, fiind admis ca student la universitatea din oraș, acolo unde va urma cursuri de literatură și limbi romanice.
Viața locuitorilor Cernăuțiului este afectată rând pe rând de pierderea de către România, în vara lui 1940, a Bucovinei de Nord, iar mai apoi, în iulie 1941, de recucerirea acestui teritoriu de armata română și cea germană. Sunt introduse legile antisemite, încep deportările în lagărele de exterminare germane (după ce administrația sovietică instalată după 1940 procedase la deportări în Siberia), iar familia Celan, laolaltă cu evreii care nu fuseseră deportați încă, a fost izolată în ghetou.
Paul Celan este mobilizat în detașamentele de muncă obligatorie pentru bărbații evrei. În iunie 1942 părinții lui sunt deportați în Transnistria, acolo unde își vor găsi sfârșitul. După încheierea războiului, în 1945, poetul se refugiază la București, unde va locui până în 1947, an în care părăsește definitiv România. După un excurs de șase luni la Viena, se stabilește la Paris. Studiază la Sorbona, iar din 1959 ocupă postul de lector de limba germană la Ecole Normale Superieure.
Debutează editorial în 1948, la Viena, cu volumul Nisipul din urne. În 1952 îi apare Mac și memorie, carte care îi va aduce recunoașterea criticii. Apar apoi Din prag în prag (1955), Gratii de vorbă (1959), Roza nimănui (1963) și Schimbare de suflu (1967). Postum îi apare volumul Ograda timpului (1970). În 1958 a primit Premiul Literar al Orașului Bremen, iar în 1960 i s-a decernat Premiul Georg Buchner.
Pe 7 mai 1970 Cioran scria în Caiete (Humanitas, 2010): „Paul Celan s-a aruncat în Sena. I-au pescuit cadavrul lunea trecută. Acest om fermecător și insuportabil, feroce cu accese de blândețe, la care țineam și de care fugeam, de teamă să nu-l rănesc, căci totul îl rănea. Ori de câte ori îl întâlneam, eram atât de atent și mă supravegheam atâta, că după jumătate de oră eram istovit.”
Paul Celan este înmormântat la Cimetiere parisien de Thiais. Poemul de mai jos face parte din antologia Paul Celan – Opera poetică (I) (traducere inedită de George State).
Fuga morții (Todesfuge)
Negru lapte-al zorilor noi îl bem seara
îl bem la amiază și dimineața noi îl bem noaptea
bem și tot bem
săpăm o groapă-n văzduh acolo se zace nu strâmt
Un bărbat locuiește în casă el se joacă cu șerpii el scrie
el scrie când beznă se face peste Țara Germană de aur al tău păr Margarete
o scrie și-n fața casei pășește și fulgeră stelele își fluieră dulăii aici
își fluieră iudeii în față săpați o groapă-n pământ
poruncă ne dă cântați acum pentru dans
Negru lapte-al zorilor noi te bem noaptea
te bem dimineața și la amiază noi te bem seara
bem și tot bem
Un bărbat locuiește în casă el se joacă cu șerpii el scrie
el scrie când beznă se face peste Țara Germană de aur al tău păr Margarete
De cenușă-al tău păr Sulamith noi săpăm o groapă-n văzduh
acolo se zace nu strâmt
El strigă înfigeți mai adânc în pământ voi unii voi ceilalți cântați și jucați
caută fierul la brâu îl avântă ochii săi sunt albaștri
mai adânc cazmalele-nfigeți voi unii voi ceilalți mai departe cântați pentru dans
Negru lapte-al zorilor noi te bem noaptea
te bem la amiază și dimineața noi te bem seara
bem și tot bem
un bărbat locuiește în casă de aur al tău păr Margarete
de cenușă-al tău păr Sulamith el se joacă cu șerpii
El strigă mai dulce cântați moartea moartea-i un meșter din Țara Germană
strigă mai sumbru cântați din viori apoi urcați ca fumul în aer
și-avea-veți o groapă în nori acolo se zace nu strâmt
Negru lapte-al zorilor noi te bem noaptea
te bem la amiază moartea-i un meșter din Țara Germană
te bem seara și dimineața noi bem și tot bem
moartea-i un meșter din Țara Germană ochiul său e albastru-deschis
te lovește cu glonte de plumb te lovește precis
un bărbat locuiește în casă de aur al tău păr Margarete
el și-asmute dulăii pe noi ne dăruie-o groapă-n văzduh
se joacă cu șerpi și visează moartea-i un meșter din Țara Germană
de aur al tău păr Margarete
de cenușă-al tău păr Sulamith
gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/
