Întrucât textele vorbesc de la sine, am să trec peste orice posibil comentariu și am să reproduc mesajul Alinei din email-ul trimis redacției: „Mă numesc Alina Dumitrescu, sunt membră a Cenaclului Pavel Dan din Timișoara și în prezent studiez teoria și practica traducerii în cadrul masteratului Universității de Vest. Am fost publicată în antologii și reviste literare precum Orizont, România Literară, Euphorion sau Conexiuni.

Scriu de aproape opt ani și cred că am o poezie deopotrivă violentă și sensibilă, una în care nenorocesc toți oamenii care m-au rănit, ca după să îi iert și să fim iarăși prieteni. Cam toată lumea mă vede viscerală, dramatică și androgină, îmi plac traumele autentice, oamenii care luptă cu ei înșiși și care plâng. Nu îmi place să scriu despre lucruri frumoase pentru că nu vreau să îmi mint cititorii (viața e urâtă, period; dacă vreți să fie pretty, fiți voi frumoși și faceți-o). Mă pregătesc încet-încet de debut, însă am zis că înainte de asta trebuie să îndrăznesc și aici.”

când va pleca nordul o să-mi rămână numai pozele

și pătura de noapte cusută cu urși albaștri
o să-mi fac patul pentru ultima dată pe ulli o s-o dau cu aghiasmă
n-o să am timp să-mi ascund cearcănele și nici putere să-i iau pe ai mei în brațe
prostia se plătește fată ți-ai aruncat pensia numai pe gioarse acuma du-te cară-te cu gioarsele
tata nu-mi răspunde la mesaj
și nici frate-miu
și nici adela
curgem cu pumnii înnodați e praf peste tot acum ai inimă doar ca să ții atomii ăia potoliți în coajă
mă prinzi de spate și strângi trecem viaductul soarele ni se coagulează sub unghii ne cresc crengi între coaste
ține ochii deschiși și mergi mai repede
nu mai am tălpi pășesc ca o strâmbă aud cum fluieră parcurile mă mănâncă genele vreau să ne oprim
ultima dată când i-am trimis un mail i-am atașat o poză cu mine într-o rochie midi cu maci îmi ștergeam bretonul de ploaie împlineam 21 de ani și beam o sticlă de ursus în curtea din spate a institutului francez
mi-a zis că nu-mi stă bine cu breton și că sărim peste luna asta
când o să mă deschidă și o să mă spele și o să vadă tot mormanul ăla de timp tumefiat
o să mă pupe pe piele o să-mi aducă o gerbera o să le zică tuturor că m-a iubit
n-o să fie târziu o să merit
așteaptă-mă două secunde mă duc să văd de niște bilete
mi-am smuls elasticul de la încheietură mi-am pansat arătătorul așteptam să-mi spui că ne întoarcem
niște șobolani cărunți cu stomacul plin ne stropesc cu păcate
plantele strălucesc te întorci cu pumnii șifonați
îmi închid ochii
și îi aud pentru prima dată

înot cu castraveții murați în culoarul pentru avansați

pectoralii tăiați fâșii fabrică tensiunea mai aproape de cheaguri
haide să-mi vezi grădina botanică e răcoare poți să stai cât vrei
doi pescari pe bicicletă picură de sus te-ai băgat cu mine în apă muști din patele sunt puțin nesărate
dăm ocol taberei de refugiați bem un grolsch pe zebră
bezna face găuri în sită îți îndoi timidă obrajii
de unde dracu să cumpărăm artificii din alea bețe care stau aprinse ca pedunculii de albină pe gheață
mă pătrunzi în lemnul viscid dai la o parte covorul îmi desfaci carnea ultramarină
hematomii se dărâmă ciorchine
doi oameni cu zgârciuri se iubesc

memoriile unei mame cuminți

te aștept să vii din bucătărie
mirosind a usturoi și a tutun
și să îmi spui că mă urăști
că ți-am mâncat zilele
ești doar cumulul de cromozomi întâmplați în câteva secunde când el intră în ea și ea îl lasă cuminte cu ochii căscați la candelabru
mi-ai făcut un ceai de ghimbir
ai pus două pliculețe în loc de unul
și o canistră mare cu miere polifloră în care s-au pogorât douăzeci și trei de îngeri cu cap de taur și corp de pește
mă înveți și pe mine pe whatsapp
mă înveți și pe mine să iubesc
ce amuzantă ești, ai citit prea mult din binder sau ești de-a dreptul proastă?
mama vine la mine noaptea și îmi spune că sunt un om rău
am buzele rotunde și ochii grași și bărbații nu mă vor decât pentru o noapte
sunt o coajă de banană în care învelești un nou-născut plin de sânge
o pleură vânătă înecată în secrețiile colegilor lui de trupă
cu pule mici păr pe sfârcuri și ADHD
n-am îmbătrânit atâta ca să-ți bați tu joc de mine
îmi simt creierul cu picățele cerșind pentru o pereche de chiloți tanga
niște vase de sânge să-mi dai să fie proaspete să mi se topească în somn
ăla din care ți-am zis în repetate rânduri că nu vreau să mă mai trezesc
dă pe iumor și mai taci
când a venit toamna ciorile de pe garaj au început să nască pui morți
și banda rulantă de la mall se freca de talpa adidasului așa cum se freca tata de ea pe întuneric
mi-ar fi plăcut să mor în crinolină
să mi se lingă creștetul și lor să le pară rău că nu am existat la timpul potrivit
mama se apropie de mine și tace
își culcă pieptul pe pieptul meu
îi vibrează lacrimile
miroase a om nefericit
pentru că mă are doar pe mine

noi doi și un crab la capătul falezei

înconjurăm genunchii fiecăruia cu ochii pe jumătate topiți
și ne uităm strâmb prin sticla verde de 0% alcool
pieile ni se bat obraznic în crocșii de plajă cu baretă fosforescentă
pe care mi i-ai cumpărat anul trecut de sfânta maria mică
aseară ne-am rupt chiloții când am făcut skinny dipping printre bolovani și căluți de mare cu burta la gură
îmi spuneai din 5 în 5 minute că sunt absolut superbă
îți puțea gura a votcă
și gingiile îți tremurau ca păstăile de salcie
hai să facem o baie să mâncăm tentacule de caracatiță la grătar să facem sex fără prezervativ
încă șase ani de acum încolo
o să fim amândoi mai bătrâni și mai traumatizați de mame nefutute
și tați adulteri
o să avem amândoi câte un job prost plătit
și câteva ședințe restante la psihiatru
uite e lună plină în lumina ei parcă nu mai ești așa scorpie
dați-mi un vers baudelairean
să fac haiku din el să mă înjure abăluță să mă simt bine și nefericită
între stânci dau din mâini și din picioare mi se zbenguie nevroza
barmanul ne toarnă B52 în păhărele albastre de plastic se uită la mine și îmi zâmbește
îmi ridic coatele și fălcile îmi pică una câte una
mi se dizolvă în corp cu nisipul cules între labii
ca pe un buchet de iederă otrăvitoare

te-am îngropat într-o cutie de margarină cu un origami roșu între gheare

învelită într-o husă elkor de umbrelă îți vedeam limba răstignită cum culcă pământul
îți priveam capul cu ochi rombici prăbușindu-mi-se în palmă
erai atât de ușoară
că la un moment dat am crezut că ți-au mâncat oasele
într-o dimineață o să te trezești și o să vezi că n-o s-o mai avem e bătrână mamă
nu simt niciunde mirosul de albuș și grădină de toamnă
sunt desculță și umblu bezmetică cu telefonul în mână mă despică liniștea ca pe un crustaceu
de ce nu e nimeni acasă
îmi îngrop fruntea în blana rece și muiată vreau să te iau de aici dar îmi alunecă gâtul
lângă mine ele stau cu cordeluțele țuguiate în țeste maică-mea fumează cealaltă vorbește singură
îmi proptesc botul ghetei în sapă și dau să sap
ești lângă mine și aștepți să ți se facă cald
nu mai ai mușchi hârtia îți cade dintre gheare te rezemi în plisc și vântul te bate crud
nu mai poți să muști sternul ți-a plesnit în somn trilurile ți se scurg printre vertebre
mi-ai salvat viața cândva și nu ți-am mulțumit
erai prea mică ca să mă înțelegi
vrei să dai mai repede sau mă lași pe mine
plopii m-au încălecat ca niște tunuri de război îmi put degetele și dau să borăsc lângă bocancul mamei
dacă aș plânge ți-aș uda creștetul și ți-ar fi și mai frig
îmi înghit lacrimile tu te usuci mai departe
iarna trecută
te-ai pierdut prin brad
căutai să rozi beteala
ți-era foame și ele nu ți-au pus mâncare, uitaseră
puteți să închideți geamul stă de două ore deschis și o să i se facă frig
am lăsat mânerul să cadă groapa e puțin mai mare o să încap și eu mai târziu
te cer lor îmi țin respirația îngrop nările adânc în burtă
ești cheală și degeri
cobor din coate călcăm împreună scobite
îmi deschid gura și dinții fâlfâie ca staniolul
din geam cerul se face firimituri ne culeg fulgii și bălțile doi copii care ronțăie grepfrut în baia de clopote ne facem franjuri și gulubii troițe
dă-te la o parte că văd că nu ești în stare
mama îmi smulge batista din mână și își face loc în groapă
mă uit cum apui
îmi crestez laringele îmi scot aripile și
te duc la zăpadă

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.