Vlad Beu s-a născut la Mediaș în 1980. Fost IT-ist, a programat și coordonat dezvoltarea de jocuri video. În prezent locuiește în Comarnic. A debutat editorial anul acesta cu volumul mamifere subatomice, apărut la Editura Tracus Arte.
„Un volum cu firul roșu făcut din pixeli, din care nu lipsesc nici precizia tăieturii versului și nici (auto)ironia, pe lângă nostalgia care plutește aproape peste toate versurile, în care se pot regăsi toți cei care ar putea cânta, la fel ca autorul, noi în anul 2000/ cu degetul lung pe întrerupător/ ne-am resetat/ de câteva ori.” Mina Decu
decembrie optzeci și șase
pâinea o aduc eu de la alimentară
o întind mamei o pipăie
se retrage în cochilie
și asta o înfurie
o formă joasă de amăgire și trădare
la baza piramidei
mama îngenunchează
nu în rugăciune, nu despre asta e vorba
lovește franzela beton, o lovește de cimentul de jos
piatră lovind piatră
nu ca să aprindă focul, deși de căldură
avem nevoie mai ales
încearcă să o scoată afară pentru cină
melc melc codobelc urlă mama
pentru că știe mai bine decât mine
că de foame nu ducem lipsă
nici azi
obosită, se așază pe scaunul din bucătărie
nu se gândește la ceva anume
trage de timp, o luptă inegală în fața căreia
mama știe că singura victorie posibilă
e amânarea înfrângerii
își aprinde un carpați fără filtru de târgu jiu
trage cu o poftă care îi comprimă trupul
mi-e frică, nu exploda, mamă! ca butelia vecinilor
în noaptea de revelion
ne întrebam cine de unde și cum a făcut rost
de artificii
mama eliberează fumul face
câteva spirale hipnotice
învăluie rugăciunea mamei, o frăgezește, o pune
deoparte
în alte forme
de conservare