Ofelia Prodan a debutat editorial în 2007, cu Elefantul din patul meu (Premiul pentru Debut al Asociației Scriitorilor din București, 2008; nominalizare la Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima, 2008) și a publicat mai multe cărți de poezie, printre care Ulise și jocul de șah, 2011 (ediție bilingvă română-engleză), Călăuza, 2012 (Premiul Naţional Ion Minulescu, 2013); No Exit, 2015 (Premiul Național George Coșbuc, 2015; Premiul Național Mircea Ivănescu, 2016); Șarpele din inima mea, 2016 (Premiul Cartea de poezie a anului 2016 la Festivalul Național Avangarda XXII, 2017).

La Editura Limes i-au mai apărut Periodic reciclăm clișeele (2019) și Întâmplări cu poetul d.d.marin și alte personaje controversate (2020). O antologie de autor i-a apărut în Spania (High, El Genio Maligno, 2017), iar în Italia volumul bilingv Elegie allucinogene (Elegii halucinogene, Edizioni Forme Libere, 2019; Premiul special al președintelui juriului în cadrul Premiului Bologna in Lettere, 2021; mențiune de onoare în cadrul Premiului Literar Città di Sassari, 2020).

A fost inclusă în mai multe antologii, printre care Voor de prijs van mijn mond (Jan H. Mysjkin, Ed. Poëziecentrum, Belgia, 2013) și Pour le prix de ma bouche (Jan H. Mysjkin, Les éditions l’Arbre à paroles, Belgia, 2019). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi PEN CLUB România.

Anul acesta i-a apărut, tot la Editura Limes, volumul Rezonanța începe când oscilăm pe aceeași frecvență.

***
mi-e groază de boala mea de handicapul meu
dau cu acid dizolv durerea
sunt ca o muscă pe obrazul cuiva
o muscă enervantă insistentă
până și moartea pare mai blândă
tot ce a fost frumos de trăit am trăit
câteva secunde apoi ore de coșmar
tata ce bucuros ai fost când m-am născut
mama cu câtă nerăbdare așteptai să cresc
sunt un copil într-un trup de om mare
plâng de bucurie urlu de durere
numai într-un colț din inima asta cauciucată
o floare de cactus îmi crește în păr
țepi îmi cresc pe piele resping orice atingere
chinul m-a purificat
picătură cu picătură de sânge
buzele mi se deschid
numai pentru o gură de aer rece proaspăt
îmi doresc un loc unde să pot fi eu numai eu
oribilă la extrem
o broască țestoasă în carapacea ei dură

***
rup din mine bucăți mici de carne dinți
plouă în toracele meu cu sânge
plouă degetele mele tastează apăsat cu ură
ură pentru ziua de mâine ai răbdare
câtă răbdare încape într-un trup abandonat
supradoza își face efectul lent
respirația se oprește
lovesc cu capul în perete încet-încet
aud doar eu o muzică haotică
un dans halucinant de insectă în jurul becului
cu abajur alb cad într-un hău
nu ajung niciodată la capăt lumea e minusculă
sânge acru sânge carmin
nu mă doare nimic nu simt nimic sunt de piatră
dau cu mine de pământ mă sparg
sar scântei dacă aș iubi dacă aș fi om întreg sunt un simulacru
nu sunt puternică nu renasc din cenușă
sunt altcineva rup din mine
gust sunt altcineva ziua care începe azi e deja o zi bifată
am să mă arunc în ea ca un sinucigaș
de pe podul medieval în apa verzuie cu plante plutitoare

***
flori de leandru iasomie
se leagănă ștreangul cu grație
eu nu iubesc ce înseamnă iubirea
când nimic nu mă leagă de ziua de mâine
de ce să supraviețuiesc
după o supradoză nu pot dormi
dormi puiule cu mama
mama te iubește îți dă hrană bună și sân cald
tata e zeul haosului și distrugerii
te iubesc tata de fapt mi-am dorit să fii un tată bun
m-aș rade în cap m-aș face călugăr buddhist
beau cafea după cafea și scriu ca să supraviețuiesc până mâine
de ce să supraviețuiesc
poate nu e grav un stop cardio-respirator
și explorez lumea de dincolo
sunt atât de calmă și febrilă stările alternează
noaptea pare un fleac sunt împăcată
am făcut ce trebuie nu mai aștept nimic de mult
tot ce era bun s-a întâmplat în viața mea
nu are rost să aștept declinul bătrânețea în toată hidoșenia
dacă vine moartea mă voi abandona e un fapt divers
moartea e docilă vine când o chemi nu mă tem
mai degrabă mă tem de judecata altora
iubitul meu doarme nu mai suportă toanele mele
îl înțeleg perfect nici eu nu mă mai suport
am uitat aproape tot sunt blank
cea mai elegantă soluție respirația să se oprească

Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.