Andra-Cătălina Conțu, n.1992, a absolvit Facultatea de Litere, specialitatea engleză-franceză la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Actualmente este profesor de limba engleză în învățământul primar și gimnazial, iar în timpul liber cochetează cu poezia și cu grafica. A debutat cu poeme în limba engleză pe platforma Tastzine, care promovează arta și literatura scrisă de femei. Poemul They tried to sell the moon at an auction a apărut în numărul 3 al revistei Tastzine. Ulterior, a colaborat cu Tușzine, ca graphic designer voluntar.
#1 – l’amour magique
să ne dizolvăm într-un tablou de Oblinski,
îți spuneam,
respirând culoare și amăgire,
în timp ce realitatea dă în clocot.
nu poți fi sigur de nimeni în viața asta —
totuși dragostea rămâne auroră boreală
într-un pahar vintage.
zâna absintului îmi face farmece,
mă gândesc la Rimbaud, apoi la Verlaine —
sunt povești despre care nu vorbesc,
zâmbind cu petale de mușcate între dinți.
ciorapii tăi,
fusta din gazete îngălbenite,
pălăria mea cu bor ascuțit
și cravata pe care mereu am detestat-o.
înțelegeai că mă doare totul,
că uit adesea,
deși iau suplimente pentru memorie.
scriam caligrame una după alta,
pe care mi le șterpeleai din mână
și le citeai à haute voix —
mă simțeam, câteodată, poet.
acum șchiopătez
de răspunsuri
pe care aș fi vrut să nu le aflu.
***
#2 – mojar
la final de zi scot mojarul din piatră
și-l așez pe masă.
încep să mărunțesc ce-a mai rămas din mine
până când totul devine o pulbere roșiatică,
numai bună de cântărit în bazarul cu mirodenii.
iar când cineva mă întreabă într-o doară
ce tot fac acolo,
bodogănesc ceva despre roșii uscate fumé
și fulgi de chilli.
și continui să pisez.
***
#3 – pisica roșie
se făcea că ne-am întâlnit
și pisica a sărit de pe umărul tău pe al meu.
ne-a încurcat ghemele.
ca doi năuci am urmat firul roșu
și-am descoperit alte gheme încâlcite
de alte pisici roșii.
când ne-am trezit a doua zi
era prea târziu —
pisica torcea deja la picioarele noastre.
***
#4 – mai povestește-mi
cum stă treaba cu muritul câte puțin
în glasul lui Pablo Neruda?
vorbește-mi despre vid
ca despre un artefact la îndemână.
nimic special, vei spune —
în amorțirea ta,
în rodia sfârtecată
cu semințele împrăștiate care încotro,
sucul artezian țâșnind
ca-ntr-o scenă de shooting cu buget redus.
mai povestește-mi, la un cappuccino vienez,
despre cum s-au cernut prieteniile,
iar a noastră nu a trecut testul.
ultima dată când am zărit-o,
vitraliile ei erau liliputane,
aripile libelulei tremurau
până și-a dat ultima suflare.
să nu privești niciodată o libelulă murind.
***
#5 – une femme est une femme
voce somnoroasă egală,
voce gravă tabac,
îmbăiată în cafea,
scufundată în votcă.
un bic roz pe marginea căzii,
sprâncene naturale, asumate.
poem
sau, la fel de bine,
proză.
look feminin,
androgin,
masculin.
negru.
alb.
roz pudrat.
solară
și
selenară.
femeie.
pe scurt.
