Șerban Pop ne spune că a strâns „o nouă serie de poeme” și, cu modestie caracteristică, adaugă că este „cât de cât mulțumit” de acestea. De la ultima apariție pe O Mie de Semne nu s-au schimbat prea multe. Șerban este „tot a 12-a, tot confuz față de drumul meu în viață, dar am impresia că mai toată lumea e așa, ceea ce îmi oferă un sentiment de frăție oarecum inexplicabil.”

Fie vorba-ntre noi, așa stau lucrurile și în poemele de mai jos, însă aici e, până la urmă, un atelier, așa că până la următoarele îmbunătățiri, care vor veni, suntem siguri, să vedem deocamdată cu ce avem de-a face în prezent.

luni și miercuri și vineri

așa cum zici și tu
when it rains, it pours
dar lumea nu-i chiar un joc de poker
e mai mult o formă de șeptică
adună 8 cu 8
și încearcă să alegi bine ce carte pui jos
colțurile unei regine de inimi
sunt nespus de tăioase

dar totodată
micuțo
nu încerca să-ți îngreunezi existența
nu-ți umple cada cu lapte
și nici plămânii cu fum
se poate trăi și pentru posibilitatea nimicniciei

și te-nțeleg, prietene
fără mucuri și chiștoace
fete rele și puștoaice
ai impresia că nici nu trăiești

dar la o adică
„e așa frumoasă viața
de ce să o irosim trăind?”
abia acum se-nțelege

întrebările nepuse de minți nesupuse
ajung să fie locul de joacă
pentru copilașii cărora le e dor de bunici
pe care-i purtăm prin stomac,
ca legați de calorifer

de asta zic
să ne jucăm bine cărțile
să ne mai rămână și câte-un ochi galeș pe mai târziu

s-ajungem cu măcar un vis pe peron
căci altfel
ajungem să zicem
că „nu știu exact unde e Utrecht și nici nu sunt curios să aflu”

și fără să știm ni se ascunde acolo următorul indiciu
următorul început
următorul pas către a dezgropa ce e cu adevărat în labirintul mațelor noastre

cum eu, de exemplu,
luni și miercuri și vineri
aveam liber de la înot
și după înot adormeam și eram rupt și eram copil
și atât îmi aduc aminte
dar caut ce făceam în zilele alea libere,
ce nu-mi aduc aminte

ca să fiu așa nepăsător și acum
pentru că pe atunci aveam alte cărți în mână, dar am impresia că le-am jucat destul de bine

și cu ce-am acum m-am tăiat la deget
de frică să nu pun jos cartea greșită

halloween 365

de halloween-ul ăsta
am vrut să mă costumez drept my best self
dar nu-mi mai veneau blugii
și era șterpelit zâmbetul
așa că am stat acasă și m-am înfometat și
am realizat că
suntem cu toții aici pentru că suntem
singuri
și tot de asta râdem când ne vine să plângem
și tot de asta tu te îneci cu aburi
și eu cu proprile-mi cuvinte

cum explici că și dacă mergeai, și dacă nu mergeai
tot te simțeai prost?
pentru mine nu mai există „adventure time”
numai cartea asta nedeschisă
și câteva apeluri răzlețe
să mă ierți că nu mă distrez
dar parcă prea a fost toata lumea Joker
anul ăsta

a dat de mine o fată care mi-a ascultat poezia
la fel cum a ascultat-o ea în prima seară
oare o să mă vadă cu aceiași ochi, cu ochii
care erau așa de ușor de iubit?

am ajuns la concluzia că tot ce poți găsi pe social media
e noi outfit-uri de halloween și noi moduri de a te simți singur
și asta mai des decât doar de halloween

una mattina

pui un picior în fața celuilalt
și te tot duci
și la fel cum i-ai zis bețivului din stație
faci stânga la a doua
când ajungi
vei vedea un 35
și pe jos, lângă porumbei
pe mine
întins, supt de puteri
în sfârșit,
al tău.

cu trupul pregătit pentru examinare
cu gândurile duse
cu stomacul desfăcut
cu fluturii zburați
numai bun de donator
dacă n-ar fi atâta stres în inimă și-n ficat

să nu te superi
sunt așa din propria dorință
că tot ziceam că nu vrem
să mai fim capabili de atâta gând

una mattina,
mi son svegliato e sono solo a letto
e da allora fino ad ora, mi ha solo calpestato.

lift (me up)

când a zis
Paul
să o iau încet
știam că pașii mei vor fi atât de mici
aproape invizibili
dar că o să mi-o ia așteptările pe dinainte
fix alea pe care ziceam
dintr-o beție cauzată de un reject
că n-am.

disperarea mea
iadul meu personal, cum scrie pe Bumble
nu e când câinii vecinului latră la 3 dimineața
e când îți promit că-s un bărbat bun
și-ți primesc liniștea, din rochia ta roșie
și-mi ascund privirea către stânga

„e un cabinet stomatologic la etaj aici,
chiar peste cafenea”

un subiect schimbat e o inimă cu pansament
e o singură crăpătură, dar măcar nu am spart oglinda
îți e rochia intactă
dar sângele se vede și pe roșu

dar dacă ar fi să moară unul dintre noi subit
oricum,
am scăpat
și după noi…
potopul.

când mă gândesc că și Robin Williams era așa optimist ca mine
și și el a vrut să scape

ultima glumă ți-o face viața ție,
oricâte ai făcut tu la rândul tău

„E sado-masochism să vrei să fii fericit cu cineva?”
poate suntem o generație de semne de întrebare scrise cu creionul
care va lăsa loc unor adevăruri fluierate pe jumătate

trebuie să învăț cum să lupt pentru ce vreau
și chiar să lupt
mi-ai întors toată lumea cu susul în jos cu o amintire
sunt un visător care cere reciprocitate
chiar dacă tot se îndrăgostește apoi se trezește
mă tot urc și mă dau jos din commitment-uri
ca dintr-un lift.

iar cum tu ai legat
hedonism și nihilism
eu am putut lega trei întâlniri cu firul ăsta roșu
până când să cad pradă idealismului meu
nu pot renunța la viziunea asta
dar nu pot să fiu fericit fără ea

dar nu mai sunt așa sigur
că pașii mei mici către ce vreau să cred că e o schimbare
mai sunt destul.
e chiar confuzia asta, a ta
a nu ști ce e în spatele cortinei

realitatea paralelă
cu alt eu
cu alt lift
în care e altă muzică
și-n care spargem oglinzile împreună.

magic: the gathering

tot dintr-o joacă în joacă o ducem
ne dăm de-a dura, ne dăm de-a durii
tototot e un joc
și de asta-ți permiți să dai bani pe carton
pentru o singură seară pe săptămână
dacă nu ne jucăm, murim

mergeam ieri pe autobuz, mă jucam cu cuvinte,
urma să mă joc cu niște cărți
care au și ele cuvinte.
și când m-am întors
am răspuns la story-ul greșit
și o tipă mi-a zis să continui cu poezia și am zis să postez unul dintre jocuri.
că poate îi place cuiva.
nu mie, dar altcuiva

eu am o listă de motive pentru care nu-mi plac.
am și o listă pentru care ar trebui să-mi placă
it falls a little short, but that’s okay

azi nu mi-am mai găsit motivația să pun osul
cred că am uitat-o în blugii ceilalți
să mă ierți, sefu’
dar de mâine promit că nu mă mai joc atâta cu cuvintele
și-am să leg și eu ceva
și promit că n-am să mor

n-am să mai pierd atâta timp pe muzica mea tristă
o să treacă repede
o să mă întorc la a fi bine așa de ușor
ca o piruetă, nu altceva

acel „long long time” e gata
mă poți întreba cum sunt
și-ți zic
că sunt bine pe bune
untap, upkeep, draw și mergem mai departe
faci ce ai de făcut și dai tura
pentru că ești bine și continui
chiar dacă te simți ca doar încă unul într-o serie
un alt nume într-un joc de multiplayer
purtat prin cafenele și prin profiluri plicticoase de tinder

nu cred că mai energia să mă dau de-a durul pe acolo, știi?
pentru că am cumpărat două bilete pentru concertul meu de muzică tristă
și aș vrea să am cu cine să merg

it’s been a „long long time”

tură.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.