Revenim la Poșta redacției cu trei poeme de Matei Iosipescu. Poeziile pe care ni le-a trimis sunt ludice și autoironice, se folosește pe sine ca personaj și principal, dar și banal, ceea ce uneori poate să creeze un joc chiar reușit pentru cititor. Strecoară mici seriozități și, din când în când, chiar și o atmosferă încărcată de tristeți ocazionale — și mix-ul ăsta îi iese bine.

I-au mai fost publicate și în trecut poeme la O mie de semne. Le poți citi aici.

spatele meu cimitirul
apa din duș lovește înainte să devină caldă 
2 mai când vara era o gazdă bătrână la 75 de lei pe noapte
nu toate picăturile ajung pe mine
cum nici toate cuvintele nu-mi schimbă piesele din pielea ca de lego
am înotat împreună ca dinții, dinții în care nu ai 100% încredere că sunt albi, 
ce se întâmplă cu picăturile care nu ajung pe mine
cine le dă cheia și măsura?

stări conflictuale
mă joc pe telefon
asta îmi place
dar nu e bine pentru mine
cumva pot să le spun doar altora să se oprească din ce nu e bine
nu mai gândi așa nu te mai uita la dezbrăcate pe insta 
ar trebui să fac ceva frumos mă joc și mă joc 
până-mi curg muci de biți colorați din nas
dar nu asta contează
ci că am o bibliotecă în față și mi-e rușine să recunosc că uneori (acest uneori e aroganță) am nevoie doar de o scară.

mor bătrân lovit de o mașină
dacă voi scrie vreodată o carte de poezie,
la lansare 
pentru că zațul meu este fudulia
după prosecco-ul de la lansare când toți vor fi plecați sau beți, aproape toți sper
pentru că chiar dacă nu vreau să fiu văzut tot vreau să fiu văzut 
la final, după lansare, când toți vor fi plecați sau beți, atunci când s-ar fi convins că ce bazaconii am scuipat relevă în scris probabil existența mea

atunci, aș ieși afară în
strada ca o limbă crăpată si aș plasa una dintre cărți la o înălțime suficientă pentru ca cotorul de jos să fie lovit de botul mașinii 
aștept mașina vine mașina trece mașina 

privesc cum se răsucește în aer crăcănându-şi cuvintele ca niște colțuri de cameră așchiile-i de catifea frângând realitatea

cade 
încă mișcă pe trotuar 

mi-aș ține respirația până am rămâne amândoi nemișcați.

Patreon - O mie de semne

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.