Azi citim un poem lung semnat de un poet tânăr din Timișoara. E un poem care, pe alocuri, pare destul de confuz —un proiect ambițios sau pur și simplu un flux al gândurilor, fragmente și bucăți de senzații adunate laolaltă în speranța lucidității? sau poate că nu luciditatea este căutată, ci altceva. Am rămas cu niște semne de întrebare și inclusiv cu o stare de curiozitate, ceea ce cred că formează un plus în general pentru literatura la început de drum și în particular pentru acest poem.

Ce ne spune despre el:
Bună, sunt Dan (n 2001) locuiesc în Timișoara, în prezent urmez cursurile unui master, specializarea Psihologie clinică și psihoterapie. Câteva texte au apărut într-o antologie nu demult. În rest, negocieri cu forma și mult șters. 
Revin cu un poem ceva mai lung, în cheia unei voci din volumul la care lucrez.  ✌ 

hidratare

am înțeles periferia devreme
și am supt din claustrarea ei.                         

sunetul unui metal-crosă scurt pe tâmplă
ajunge mai aproape, pulverizând familiar.

reptilele bazaltului plus fosta superbă
îl curbează prin lansări zilnice din capăt.

acum e lângă mine, tremurând în relief.
acum dublând fațada interminabilă, 
prins de obloane în control ascuns.

silueta a patruzeci de unchi
lascivi în tron adânc, index de foc aliniat.

siluetele îmbrățișării,
unii spun aproape ireparabilului.

corpuri în stil liber
pătrund prin iluzie de rafii,
fac barterul,
se strigă prenume,
o să apară cu un favor din ce în ce mai familiar
în zece,

își extind gândurile
ca ultimă perseverență
prinsă-n timp nealterat. 

comanda slabă a propriului gând, 
forțat să meargă încrezător
pe instinct până la capăt.

                                                                                         stai stai stai aici era, aici.

                                                                                         nu?

balcoane cu mult prea multă natură
în dimineți lovind galben-sulf
coloana, perdelele netrase,
ca un zeu familiar.

în aceleași panouri vor înflori
coconii celor evitați și spulberați în aer. 
un
abține-te înțeles târziu.  
o
alarma privirilor în schimbări
abrupte de plan.

frigidele încep să administreze umbre,
fibre lungi, gulerul, 
brațe pendul.

calmul lor improvizat
depășește vremea demonstrației.
folosesc războiul, gătesc în medie
douăzeci și două de mii de cine.
au loialitatea.

corpuri scut glumesc despre scăpare.
                                                            urmează
musonul prin labirint ca o lovitură familiară.
corpuri scut glumesc despre scăpare.
                                                             urmează
declarația sinceră înaintea năvălirii urii uitate în urmă.

simplifică ce nouă ne-ar lua
prea mult. 
la final
doar o zecime
cu adevărat
extrasă. 
                                                  hm?
                                                  și eu mă gândeam tot acolo.

furia sezonului trece prin frunți neobservată.
scările nasc liber, declară interminabil.

bodega minții împărtășită, gloriile ei.
datoria fiecăruia să adauge
puțin
la senzația
unui ‘’noi’’ 
mai rezistent.

cum că un exterior ar putea veni oricând
și trebuie să fim primitori. pentru istorie.
în caz că vorbește. și sigur vorbește.

acum
pretinzi că nu ești nici pe departe
interesat de fundul polinei pe fugă
și nu ești parte din multiplicarea de cearcăne
care îl reduce la utilitate.

toate variantele de eșec prin care
cumnatul venerei răcorește arctic
strada.

nenumăratele căi de scăpare
care erau retrospectiv
chiar acolo.

cifrul închișilor care nu mai ies ca înainte
și acum își gustă siluetele
îmbrăcate în lumina
ecranelor.

o serie complet nouă de rude
te urmărește. apropo
felicitări felicitări felicitări
pentru reușită.

sau binele încolțit, scos familiar
cu palme goale la vedere, scăpând
în rețeaua de apă, filtrând
senzația că e doar mai
grav de aici.                                                 
                                                      hm?
                                                       evident că el. 

uneori un gât distras e calcar.
robinetul continuu e singurul drept
pe care îl pretinzi;

o singură pretenție pentru
forța superioară. 

alteori uiți
că ai fost mereu bine hidratat
și igrasii de aur ți-au strălucit continuu
traseul improvizat în somn.                                                                            

doar sufluri lapis ne validează de acum
în memoria obiectului.

gardienii rezistenței, grafați în  
parterele cu grilaj imposibil,
grădinile protejate, 
staminele ochi si urechi, 
dragonii de metal care te-au ascuns în seri secrete,

zâmbetul fiecăruia sub pălării de platină.

Patreon - O mie de semne

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.