Șerban Mihalache scrie o poezie interesantă, și nu o spun doar din complezență, ci pentru că există într-adevăr ceva în aceste texte care mai mult îmi atrag decât îmi resping admirația, un ritm interior care compensează neajunsurile (puține, de altfel) și tendința către un verbiaj cam păgubos (mai ales la cel de-al treilea poem). Una peste alta, excluzând abundența cam nejustificată de semne și semnalizări de genul ///////////, e un prim pas bun către ceva despre care sunt încredințat că are potențialul de a deveni altceva în viitor.

Iată ce ne-a scris Șerban:

„Port numele de Șerban de 28 de ani. Pe ultimii 6, i-am petrecut ca prof la facultatea de Electronică, la Politehnică [1]. Se pare că sunt bun la asta, așa că vreau să fac la fel și cu următorii. Dar nu e de-ajuns.

Lucrez la a definitiva anul acesta doctoratul – dezvolt sisteme de (așa-zisă) inteligență artificială pentru recunoașterea automată a emoțiilor, stresului și a minciunii din voce. Într-un fel, sună grozav! În multe feluri, este. Dar nu e de-ajuns.

Am mers recent la Lit Out Loud (#9). Cineva m-a întrebat dacă sunt și eu poet; i-am spus că nu, dar uneori scriu poezii – când mă doare (chiar și de prea mult bine), iar asta ajută; face să difuzeze substanța prin corp, să nu rămână adunată într-o singură inflamație. La finalul evenimentului, mi-a dat curaj un prieten și am citit și eu. Mi-a plăcut; m-a bucurat. Dar nu; e; de-ajuns.

În iarna lui 2020, profitând de o șansă, am publicat un volum de debut, m [2]. Nu-mi dau seama încă dacă a fost prematur sau de bun augur. Între timp, am mai scris. Acum iar nu mă pot abține. Într-un număr impecabil de stand-up din ’92, George Carlin spunea: „Not every ejaculation deserves a name”; dar aceste poezii tot vor să iasă-n lume… poate că vor îndeajuns?

[1] Sunt dator (cel puțin moral) să includ măcar într-o notă de subsol numele complet al Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din cadrul Universității Politehnica din București.
[2] https://www.paideia.ro/ro/literaturi/2306-m-erban-mihalache-9786067484298.html

Corso

a apus epoca de /
lemn și clei și piatră /
sub cerurile sticlei /
sub arbori de metal //

nu tremura de frică /
ci urcă-te pe corb și /
să pornim la trap /
spre inima orașului /
spre inima orașului /
unde găsești cinematografe /
închise și abandonate /
proiectându-și cinic ultimele clipe //

„aici ați fi putut vedea monștri” //

acum vezi doar cerșetori /
deși preferă să le spui vagabonzi /
adăpostindu-se în foaier /
tot un fel de monștri /
la fel ca toți vegetarienii care preferă /
să stea flămânzi decât /
să mănânce friptura pe care ai muncit /
să le-o pui în față //

și mie mi-ar plăcea să fiu carnea /
din farfuria ta /
e rândul meu să fiu stropit /
cu vin sau /
cu isop sau /
cu o ploaie albă de toamnă /
e rândul meu la viață veșnică /
o mie de ani de viață /
cu tot cu pauzele dintre nori /
cu tot cu pauzele dintre cuvinte

mă vreau învinuit

mă vreau în pastila ta de dimineață /
dizolvat /
în efervescența /
dintre noi /
o nouă vitamină creată /
special pentru tine /
în furnalele mele /
date-n clocot //

mă vreau alunecând /
pe sub limba ta /
sorbit cu-aceeași poftă /
a fiecărui kilometru /
pe care îl alergi zi de zi /
a fiecărui kilometru /
crestat de mâna ta /
pe gâtul meu //

mă vreau strălucitor /
pe ecranul tău de RMN /
străfulgerând /
prin iezerul de dopamină /
în care-înoată vesel /
calul tău de mare /
șoptindu-ți despre absența gravitației /
și a nordului //

mă vreau ascuns în porii /
suflului tău sacadat /
învinuit de /
celulele tale care ard /
necontenit /
răspândit și fărâmat /
în corpul tău de fildeș /
proaspăt acordat //

de nu s-ar termina paharul /
niciodată

curat ca aerul din aeroport

a început din nou furtuna /
a zecea din ultima săptămână /
fără niciun semn /
înainte /
în afară de norii gri și denaturați și /
de tunetele pe voce de bariton și /
de vântul pe voce de pescăruș rătăcit /
prin marea de piepteni de beton și /
încercând să se-adăpostească /
în televizorul vreunei vecine /
uitat pe National Geographic /
o emisiune despre verdeața de pe mort /
pardon /
de la nord /
în timp ce prietenul ei /
sau fiul /
sau tatăl /
ce-o fi el /
o uită cu aceeași desăvârșire /
cum spuneam /
niciun semn //

niciun semn că /
voiai să te muți în alt oraș /
îți găsiseși deja serviciu și /
ai avut de unde să alegi /
zeci de oferte veneau prin poștă /
prin email /
nici ploaia sau spamul nu le oprea /
câteva companii au trimis și reprezentanți /
până la ușa noastră /
de unde au știut că locuim împreună /
ar fi făcut orice să pună mâna /
pe tine la fel /
și eu /
cândva /
oferte mai bune decât a primit /
tâlharul mărturisitor /
oferte de nerepetat vreunei prietene /
nu cumva să intre la idei /
și totuși /
de unde ai știut că locuim /
împreună //

împreună am mers /
în vizită la rudele tale /
și-atunci era furtună /
tot timpul plouă în orașul ăsta și /
mă întrebam /
de ce nu ai prieteni de vârsta noastră sau /
de ce nu îi vezi niciodată /
de ce nu îi văd niciodată /
iar tu spuneai că ai o mătușă /
toată lumea are o mătușă /
la care ții foarte mult și /
care a avut grijă de tine /
când erai mică /
dar îți spun /
nu poate o mătușă sau /
o mamă sau /
un tată /
să țină loc de prieteni /
nu ai vrut să mai vorbești cu mine /
toată seara //

toată seara m-am târât /
dintr-o cameră în alta /
gândindu-mă că ai plecat /
fără umbrelă dar /
tu de fapt doar ai plecat /
să te regăsești sau /
să te găsești în primul rând /
un gest cu adevărat egoist /
la fel ca dezamăgirea mea /
același egoism care stă la baza /
mai corect spus în centrul /
oricărui cuplu de forțe /
dar nimic nu poate fi mai natural /
poate doar acea senzație /
îngrozitoare /
de murdar /
când simți că ți se-înfășoară pielea în /
ea însăși dacă nu te duci /
să te speli așa că m-am dus și /
m-am spălat //

m-am spălat atât de mult /
de înverșunat și /
de lacom /
că a început să-mi curgă /
cerneală din tatuaj și /
limfă din dermă și /
lichid pericardic /
din simpla cavernă în care /
am petrecut atât de puțin /
timp amândoi dar /
sunt atât de curat acum /
sunt curat ca cerul de-afară când /
nu se văd carele cum trec /
sunt curat ca zloata de Crăciun udând /
cortegiile funerare ridicol sincronizate /
sunt curat ca aerul din aeroport /
după ce ai decolat în cele din urmă și /
nu a mai trebuit să pretind /
că pot să zbor

Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.