Librăria Humanitas de la Cișmigiu a fost arhiplină aseară la evenimentul de lansare a recent apărutului volum de nuvele semnat de Eric-Emmanuel Schmitt, „Răzbunarea iertării” (Editura Humanitas Fiction, 2019, în „Seria de autor” dedicată scriitorului francez, traducere de Laurențiu Malomfălean).

Moderatorul întâlnirii a fost redactorul-șef al Humanitas Fiction, Raluca Popescu, iar de prezentarea cărții s-au ocupat regizoarea și scriitoarea Chris Simion-Mercurian, precum și jurnaliștii Cristina Stănciulescu și Horia Ghibuțiu. Actrița Marcela Motoc a asigurat partea artistică a evenimentului, dăruind publicului scurte intermezzouri de lectură din cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt.

Ținând cont de faptul că evenimentul s-a desfășurat într-o zi de la mijlocul săptămânii, pot spune fără să greșesc că a fost o seară deosebită, fiindcă spațiul de lansare a fost plin ochi, iar prestația invitaților, empatică și la obiect, a ținut permanent trează atenția auditoriului.

Nefiind specialist în organizarea unor astfel de serate literare, pot afirma intuitiv că la buna desfășurare a lucrurilor au contribuit efortul organizatorilor, spațiul generos, notorietatea autorului (cu o popularitate mereu în creștere în România), precum și modul în care invitații s-au priceput să creeze acel gen de legătură nevăzută cu un public preocupat în eclusivitate de evenimentul per se, nu de șușoteli individuale sau de telefoanele mobile.

S-a putut vedea aseară, chiar și cu ochiul unui nespecialist, ce anume face diferența dintre un eveniment eșuat și unul de succes, mai ales că în ultima vreme s-au lansat în spațiul public reproșuri la adresa „celor pe care i-ar putea interesa” (sau nu) o lansare de carte.

Până la urmă lucrurile astea nu țin neapărat de prezența autorului (aseară el a lipsit, dar sala a fost totuși plină) sau de susținere din partea unor scriitori foarte cunoscuți, ci de priceperea celor care ar trebui să se priceapă la așa ceva de a atrage publicul. Cum s-a văzut, cei de la Humanitas Fiction au făcut o treabă foarte bună. Imaginile, în acest sens, vorbesc de la sine.

Trecând de paranteza asta, am să procedez ca de fiecare dată când am relatat despre evenimentele de la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, extrăgând pasajele care mi s-au părut mai relevante din discursurile invitaților. De data asta am reținut câteva aspecte din cele spuse de Chris Simion și de Cristina Stănciulescu.

Chris Simion-Mercurian

Chris Simion-Mercurian

„E clar că ne unește acest om. Suntem aici pentru că ne place Schmitt. E ca și când mi s-a spune să dau autograf pe cărțile altora, deci e foarte greu să vorbești despre un autor cu care rezonezi ca cititor și despre un autor care din 2010 îmi ridică la plasă din punct de vedere regizoral.

A face transfer dinspre un text literar spre un text dramatic nu e deloc simplu. Sunt foarte mulți autori care-mi plac și poate că nu au fost atât de generoși, sau n-am fost eu atât de capabilă încât să fac spectacol după cărțile care mi-au plăcut și care m-au marcat.

Pe lângă literatura pe care o scrie și care ne leagă, trebuie să recunosc că mă leagă de acest om în primul rând smerenia lui. Declar asta în cunoștință de cauză, pentru că am avut câteva situații în care ne-am întâlnit, iar aceste întâlniri m-au marcat.

Cred că suntem aici deoarece în literatura pe care o scrie e conținut acest om pe care eu am avut șansa să-l întâlnesc și să mă bucur dincolo de paginile pe care le oferă. Cred că atunci când îl citim îi regăsim partea lui umană, dincolo de construcția literară pe care o propune.”

Cristina Stănciulescu

Cristina Stănciulescu

„M-am apropiat de Schmitt în momentul în care am ascultat cartea – fiindcă am avut audio-book-ul «Oscar și tanti Roz» – înregistrarea fiind făcută cu Florian Pittiș. Când am primit această carte, care se numește «Răzbunarea iertării», pentru mine cele două cuvinte din titlu nu aveau cum să se alăture.

M-a tulburat peste măsură exact povestirea care a dat titlul cărții, deoarece acolo este o altă dimensiune a iertării. Este supremul orgoliu, este puterea cu care o mamă se răzbună pe un criminal în serie, care i-a omorât fiica. M-a tulburat deoarece iată că, prin iertare, te poți răzbuna.

Toate povestirile din această carte vorbesc despre iertare: iertarea de sine și iertarea celuilalt. Nu știi niciodată care este mai dificilă. Între cele două tipuri de iertare spațiul se strânge foarte mult atunci când intervine iubirea, uitarea, emoția sau viața însăși.”    

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment