Nu sunt poștaș, dar sunt omul care (a)duce scrisori în cap, în telefon, în geantă, în carte. Am lucrat în presă, în prezent lucrez în șantierul interior pentru poezie. Semnez cu prenumele tatălui din motive identitar-afective și pentru că Petre este o ingineră care nu a lucrat niciodată ca ingineră. Cu activitatea literară sunt la început de drum, am publicat texte pe platformele O Mie de Semne, Noise Poetry, Poezia de Duminică, Revista Zugzwang.  

Astăzi încep un proiect drag – rubrica „Scrisori”. Mulțumesc echipei O Mie de Semne pentru oportunitate și încredere.

Vă invit săptămânal să facem o scufundare într-o zonă literară nu prea des vizitată, însă nu vă propun un tur muzeografic. Vreau să șterg praful romanțios de pe cuvântul scrisori și să vă arăt corpul viu al textelor scrise peste timp. Sunt atâtea scrisori la care tremuri de râs ori îți hohotesc ochii de plăcerea pe care o ai când te regăsești în propoziții scrise cu zeci de ani în urmă de oameni diferiți de tine.

Sper să reușesc să despoi haina asta greoaie a timpului pentru că scrisorile nu sunt în esență diferite de corespondența de Messenger. Telefoanele mobile au modificat forma de comunicare, ba chiar au șters din existență niște obiecte, obiceiuri și gesturi, însă au adus și posibilitatea asta de comunicare rapidă prin text. La început era limitată în sms, dar oamenii au folosit calea asta până a devenit un obicei. În prezent, a devenit cumva chiar necivilizat să suni înainte să scrii. Scriem colegilor, prietenilor, celor dragi. Scriem ca să facem schimb de informații, să păstrăm legătură sau să seducem. Ca în trecut. Ne-am întors la comunicarea prin scris mai mult decât ne dăm seama. 

Altfel, pe lângă o simplă publicare a unor scrisori, unele celebre, altele mai puțin cunoscute, dar sigur savuroase, vă invit și la un dialog epistolar proaspăt. Din când în când, vă voi prezenta o scrisoare dintre un scriitor tânăr, debutat sau nedebutat, și un scriitor consacrat. 

 Tot la partea vie intră și propunerea mea către voi, o dată pe lună voi publica scrisori dintre un cititor și un autor contemporan.

Pentru informații și înscrierea la cea din urmă categorie, am rugămintea să mă contactați la poșta redacției: [email protected]

Cam asta despre rubrica „Scrisori”. Despre scrisoarea de azi vă spun că face parte din corespondența poetului Emil Brumaru cu mai multe personalități ale lumii literare românești, din perioada anilor ’60-’80. Scrisoarea a fost preluată din volumul lui Emil Brumaru „Cerșetorul de cafea”, publicat la Editura Polirom, în 2014.

Să scriem bestiare (bîzoare, rîmoare!)

„Dragă Mugur,

Telefonul tău de ieri, din București, m-a liniștit. E curios faptul că dacă te știu acasă, mă simt mai bine decît dacă ești la Văleni. Cred că posibilitatea de a-ți da oricînd un telefon este explicația. Îmi pare rău că nici acum, nici atunci cînd mi-ai dat telefon din Văleni, nu ți-am spus nimic bun, cum îmi ceri tu imperios și bărbos. Trebuie să-mi pregătesc bucățica de zahăr dinainte și cu prima ocazie să ți-o servesc, prea ești tu dornic de dulciuri.

M-ai întrebat ce fac, ca și cum aș avea o mie de lucruri de făcut! Uite, acum mi-am procurat, în ediția B.P.T., Cele mai frumoase scrisori ale lui Duiliu Zamfirescu și ale lui Vasile Alecsandri și am început să le citesc (pe primele). Asta m-a determinat să întrerup Eseurile lui Elia pe care, rușine, încă nu le-am înghițit. Ar urma să rod Jurnalul meu al lui C.A. Rosetti și apoi noul Faulkner tradus – Neînfrînții. Deci e de citit, nu glumă.

Scrisul? Ia mai dă-l dracului! Să scriem scrisori, să scriem bestiare, (bîzoare, rîmoare!) și să nu ne mai lamentăm atît. Ce naiba, sîntem genii sau nu sîntem? Dacă sîntem, e firesc să nu scriem!

Spune drept, nu e plăcut, cînd te întorci de undeva, să te aștepte un teanc de scrisori pe masă? Ai venit la București și plicurile mele te-au întîmpinat, subțiri. Te vei întoarce la Văleni și plicurile mele te vor lua de suflet ca de mână și acolo. Te vei reîntoarce la București și iar un teanc substanțial de foițe îți vor încălzi inima. Tot să te plimbi! Dacă în fiecare oraș m-ar aștepta cîte o scrisoare, aș face înconjurul pămîntului pe jos!

Te îmbrățișez,
Emil ”

1978

Patreon - O mie de semne
Author

Am lucrat în presă, în prezent lucrez în șantierul interior pentru poezie. Semnez cu prenumele tatălui din motive identitar-afective și pentru că Petre este o ingineră care nu a lucrat niciodată ca ingineră. Îmi place foarte mult literatura pentru copii, cea erotică, poezia, reportajul literar, jurnalul, scrisorile. Dar în viața de zi cu zi supraviețuiesc cu cafea și poezie.

1 Comment

  1. Victor Fală Reply

    Un început formidabil pur și simplu – Brumaru!
    Dar și rubrica aceasta mi se pare de o frumusețe și o necesitate bestială (bâzeală și rîmozificată) 🥹.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.