Este probabil o premieră în istoria site-ului nostru să postăm texte traduse recent din opera unui mare poet american. După Mircea Ivănescu (în antologia „Poezie americană modernă și contemporană”, Editura Dacia, 1986), Petre Solomon (în „Antologia poezie americane”, Editura Univers, 1979) și Radu Vancu (în volumul „Cântece vis”, Casa de Editură Max Blecher & Editura Armanis, 2013), iată că există un nou traducător în limba română din opera poetică a lui John Berryman – l-am numit aici pe Walther Alexander Prager. Astăzi avem două poeme din același celebru „Cântece vis”.

Walther A. Prager (n. 1978, București) este licențiat în teologie și filosofie, obținând titlul de doctor în filosofie la Universitatea din București cu o teză despre dialogurile lui Platon. A publicat traduceri din limba greacă veche în domeniile religiei și filosofiei. În 2019, a debutat literar cu un fragment de proză în revista Poesis Internațional. În 2020 i-a apărut la Editura Paralela 45, colecția Avanpost, volumul de proză „Pelerinul”.

John Berryman (1914 – 1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor 50 și 60. După un debut care a atras atenția – lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Bradstreet – evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cîntece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod).” Mircea Ivănescu, în volumul „Poezie americană modernă și contemporană”, Editura Dacia, 1986.   

CÂNTECE VIS
de John Berryman

86

Op. posth. nr. 9

Verdictul se-arată cum sporește… doamne, sigur sunt
că judecata asta din luna august va pronunța sentința
Nevinovat pe motiv de moarte.
În afara declarației ce o voi spune-acum, nimic mai mult,
toate crimele din orice timp când el și-a dat silința
să moară au cauza în altă parte

în răsuflarea necunoscuților, vinovăția îi face să transpire
în timp ce privirea lui Henry, clientul meu, de oțel curat
rămâne liberă, cât s-o putea,
de toată tulburarea asta, iar în a ei zidire
se-ntinde Henry limpede ca un inel de ceapă așezat
în sendviș, să zicem că așa.

El ne-a condimentat: doamne, aici mizerabila eroare
o descopăr: l-am judecat când n-am știut
și judecata fu greșită,
căci nu-i de crimă-n stare, doar a venit ca sare
de conservat în cazurile pe care le-am expus
aici. Nu vreau să fie prelungită

87

Op. posth. no. 10

la nesfârșit ședința de audieri, prieteni, un cuvânt
pe Henry s-ar putea să îl întoarcă la viața
noastră adultă & împovărătoare.
Că detașat & trist, așa zvonuri se-aud,
și dincolo chiar de ce va fi știut soția sa
în șesul jos al cultului în sărbătoare

în liniște are să vină acesta care e deosebit
încă o dată încercând panta mai joasă
către triumf, păstrând speranța noastră
și-naintând nu către culmea ultimă, am pregătit
noi doar chipuri enigmatice, neluate-n seamă,
calme ca în pădure o poiană

astea pentru el. Eu vorbesc din ce am auzit
și-am spus deja prea mult. El poate acolo-i de găsit
sau poate geme în spitale
reluând, cum sorții hotărăsc, ceea ce ne este destin.
Nu l-aș întrerupe în orice-ar fi, în lucrul orecare
unde-ar găsi un sprijin, nu, câtuși de puțin.

(trad. Walther A. Prager)

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.