Mitoș Micleușanu (n. 1972, Bahcisarai, Ucraina) este scriitor, artist experimentalist, fotograf, muzician, realizator de emisiuni radio. A urmat studii de arte plastice la Chișinău și Cluj-Napoca. A debutat în 2002 cu volumul de proze Organismecanisme, apoi a continuat cu: Tuba Mirum (Editura Pontica); Kasa Poporului (Editura Polirom); Trepanoia (Editura Trei); Munca (Editura Tracus Arte).

De-a lungul timpului a realizat diverse proiecte, printre care „Planeta Moldova”, „Febre39”, inclusiv de muzică electronică: „Pneumaton”, „Ermetic”, „Mijatka”, „CPU99”. Volumul de față, apărut anul acesta la Editura Prut Internațional, din care am extras textul de mai jos, cuprinde poeme scrise în diverse registre din perioada 2002-2022.

„Când mi-a arătat prima dată, prin 2004, poeziile lui, Mitoș a făcut-o fără niciun fel de protocol sau ritual de etalare, și totuși am avut impresia că-mi împărtășește un secret prețios. Îl prețuiam deja pentru multiplele lui preocupări, ca artist vizual, prozator (debutase cu „Organismecanisme”, o carte de proze scurte care mă dăduse pe spate), muzician și comediant cinic și hiperlucid, iar textele acelea mi-au arătat încă o fațetă a unui artist polivalent, într-o continuă frământare. Am scris în 2015, când a apărut „Munca”, despre acel volum pe care îl așteptasem și pe care l-a întârziat atâția ani, sub impresia amestecului de comic, visceral și burlesc dark, recunoscând în el același scriitor care își asumă fără ostentație toate riscurile și excesele posibile. Poeme nevrotice, brutale, instantanee abrupte, ecorșeuri și demascări ale unei lumi sărite de pe fix: „Făină de oase, carne de tun (2002-2022)” (Prut Internațional, 2022) confirmă inteligența și directețea virulentă care îmi plac la Micleușanu, fiind un summum al explorărilor unuia care forțează limitele fără să se vrea nicio clipă agreabil sau concesiv cu cel care îl citește. Vorba lui: „ce să vă mai spun curaj / o tăcere mai densă ca aici / nu veți găsi nicăieri”. Claudiu Komartin

Foto Mitoș Micleușanu, de aici: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1563873593850903&set=pob.100006848316615

***
borcane goale în cămară
un scaun un ciocan o sfoară
ligheanul plin tavanul spart
o stea de mucegai pe blat

cerneală foi împrăștiate
un bol cu frunze macerate
lângă dulap un ciob de ceașcă
sub el un clește de rădașcă

atârnă ruptă jaluzeaua
mocnește râncedă salteaua
chiștoace negre în scrumieră
un ceas oprit pe noptieră

sub pat o sticlă pe jumate
în colț un sac de cărți umflate
pe masă câteva tacâmuri
un măr stricat oscioare sâmburi

se zbate ușa în curent
furnici născute din ciment
lângă paharul de noroi
pe raft o poză cu noi doi

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.