Sudeep Sen & Andrew Davidson într-o ediție internațională a Institutului Blecher

Lume multă & diversitate, iată cele două coordonate care au atras atenția în primă instanță aseară la Tramvaiul 26, unde a avut loc a 187-a ediție a clubului de lectură coordonat de poetul Claudiu Komartin, Institutul Blecher. În numele omniprezenței poeziei, care există oriunde în lumea asta și dincolo de ea, au citit poetul american stabilit de trei ani și jumătate în România, Andrew Davidson Novosivschei (născut în 1987), și poetul indian Sudeep Sen (născut în 1964). Scriitori, așadar, din generații diferite, de facturi diferite, reuniți însă, așa cum spuneam, în diversitatea parcă inepuizabilă a clubului de lectură al lui Claudiu & Ana Toma. Ca de obicei, Ana s-a ocupat, cu discreția ei caracteristică, de partea tehnică a chestiunii, înregistrare, proiecție film, foto & so on.

„E ceva vreme de când am vrut să-l aduc pe Andrew aici. Prima oară mi-a arătat astă-vară niște texte, chiar de ziua mea. Ăsta a fost argumentul pentru ca invitația să fie serioasă, solidă. Așa cred că va fi și prestația, lectura lui. Trebuie să spun că așteptam de ceva vreme, de vreo zece ani probabil, ca și la noi să se întâmple un fenomen care totuși este destul de improbabil pentru o cultură mai mică, pentru o țară mai mică, pentru o limbă care nu are o circulație internațională foarte activă, și anume ca în românește să înceapă să scrie și oameni care vin cu un bagaj cultural, cu o experiență și cu o tradiție și lingvistică, și culturală, diferită.

Și atunci eu m-aș fi așteptat, și încă am așteptarea asta, să văd niște turci sau niște chinezi care se apucă să scrie în românește. Dar până la momentul ăsta, care va fi, dincolo de exotismul situației, foarte interesant, fiindcă vom vedea cum se pot controla niște experiențe extranee în limba noastră, iată că Andrew, care locuiește în România deja de trei ani și jumătate, i-a transpus în engleză pe Mircea Cărtărescu, Matei Vișniec, Nora Iuga, Cristian Fulaș, Lavinia Braniște. Texte ale lor au fost traduse de Andrew și au apărut în diferite circumstanțe, în diferite reviste.

Probabil că asta l-a și încărcat pe Andrew și l-a informat, ca să zic așa, în sensul în care el să se simtă bine în „pantofii” limbii române. Pe lângă poezia pe care o scrie în engleză, care a fost publicată în reviste din SUA, scrie de ceva vreme și în românește. Sunt niște texte pe care trebuie să spun că nu le-am editat tocmai deoarece stângăciile, vrute sau nevrute, acele lucruri care sună straniu sau funny, sunt sigur că el le face totuși cu o anumită știință, cu o anumită dorință.”

Am spicuit, firește, din cuvântul de introducere al lui Claudiu, urmat de lectura hipnotică și pe alocuri empatic-hilară a lui Andrew. Îndeosebi textele în limba română, scrise, așa cum s-a spus deja, de „un american la București”, au stârnit curiozitatea și, de ce nu, simpatia publicului față de un Andrew amuzant, care a ținut tot timpul „în priză directă” atenția auditoriului.

A urmat încă și mai hipnoticul discurs poetic al lui Sudeep Sen, condimentat cu două intermezzouri videopoematice foarte reușite și atașante. Practic, Sudeep a „confiscat” a doua parte a serii, fiindcă în afară de lectura propriu-zisă ne-a vorbit, ca un profesor aflat la catedră în fața unor elevi vrăjiți de discursul emis cu un delicios și exotic accent indian, despre diversitate, erotism, credință, război, viață & moarte, zei și, firește, despre poezie, cu aceeași pasiune cu care ar fi vorbit, probabil, în fața unui auditoriu de zeci de mii de suflete.

Iată, mai jos, unul dintre poemele pe care le-a citit aseară Andrew:

Orașul nostru cel frumos

Orașul nostru cel frumos
are tururi ghidate
în șapte mii de limbi
excluzând limbile moarte

are cei mai buni vânzători
de telecomenzi universale
care urlă „din cauza voastră sunt aici”
și orășenii frumoși înțeleg ambele sensuri

are toate produsele de frumusețe
care fac diferența majoră
dar în fiecare dimineață el
#justwokeupthisway

fără niciun efort și fără niciun ban
orașul nostru cel frumos a reușit
să recicleze toate gunoaiele de pe stradă
în gânduri și amintiri despre el

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/