„Miercuri, 18 ianuarie 1939, București Scumpă Leny, Nu știu ce ar mai fi de spus. Toată întâmplarea de ieri se înscrie în suita neplăcerilor vieții mele, începută cândva demult, pe când aveam doar 17 ani și când mă întrebam, cu mintea de atunci, ce rost mai aveau toate astea de vreme ce eram aproape sigur
Am scris romanul „Sebastian” având tot timpul lângă mine un vraf de cărți. Când venea vorba de pasajele care cereau informații istorice, trăiam mereu cu teama că nu le voi reproduce cu exactitate. De aceea am folosit întotdeauna mai multe surse, ca să am cât de cât siguranța că n-o să ratez ceea ce era
(foto: Hans Oerlemans, de aici)„Toată viața mi-am dorit să-mi cumpăr ultimul tip de tramvai două`șase ca să-mi plimb duminica Familia Popescu cu el și să ne vadă toți vecinii când vom trece prin cartier.” Cristian Popescu – Un tramvai numit Popescu Toți cei care iubim poezia cunoaștem acest pasaj din Cristi Popescu. Majoritatea dintre noi
Deși am debutat, firav, cu o scurtă referire la Hala Matache, într-un material de acum câteva zile, abia azi pot spune că încep efectiv postările referitoare la istoria Bucureștiului. O voi face oarecum atipic, fiindcă nu am de gând să încep „dintr-un loc” și să ajung „undeva”. Totul va fi aleatoriu, astfel încât să poată
