Librăria Humanitas de la Cișmigiu a fost din nou o gazdă excelentă pentru o lansare foarte reușită, la care a participat un public numeros. Este vorba de cel mai recent volum al scriitoarei Tatiana Niculescu, „Regele și Duduia. Carol II și Elena Lupescu dincolo de bârfe și clișee”, apărut la Editura Humanitas în colecția Memorii/Jurnale.

Amfitrion a fost Gabriela Maaz, director de promovare în cadrul Grupului Humanitas, iar invitați istoricul Alina Pavelescu, scriitoarea Ioana Pârvulescu și actorul Anghel Damian, care a citit câteva fragmente din scrisorile lui Carol al II-lea către Elena Lupescu.

În aceeași serie Memorii/Jurnale Tatiana Niculescu a mai publicat la Editura Humanitas volumele „Regina Maria, ultima dorință”, „Mihai I, ultimul rege al românilor”, „Mistica rugăciunii și a revolverului: Viața lui Corneliu Zelea Codreanu” și „Ei mă consideră făcător de minuni: Viața lui Arsenie Boca”.

Tatiana Niculescu

Tatiana Niculescu și-a asumat rolul de moderator și a dat startul lansării mulțumind publicului venit în număr foarte mare la acest eveniment. „Vă mulțumesc că ați venit la lansarea unei noi biografii, de fapt a unei biografii duble, care mă emoționează în mai multe feluri, pentru că este vorba despre două personaje foarte detestate și care au stârnit și stârnesc încă mari pasiuni printre noi.

Pe de altă parte, sunt grozav de emoționată pentru că această carte arată mult mai bine ca obiect decât m-aș fi așteptat în cele mai năstrușnice și mai frumoase visuri ale mele. Este atât de frumoasă ca obiect, veți vedea că are în interior și destule poze, încât te și întrebi dacă mai merită citită sau e suficient să o ții în mână, să o mângâi și să te uiți la poze.

Textul meu nu știu dacă poate să țină piept acestei concurențe. Frumusețea asta o datorez unor doamne cu totul speciale de la Editura Humanitas, Mona Antohi, Oana Bârna și Angela Rotaru. Le mulțumesc încă o dată pentru felul în care arată acest obiect-carte care se cheamă «Regele și Duduia».”

Alina Pavelescu

Tatiana Niculescu i-a dat cuvântul mai departe Alinei Pavelescu.

„Vă mărturisesc că nu sunt o mare admiratoare a regelui Carol al II-lea, omul politic care a fost. Știu că sunt destul de mulți care-i poartă pică. De altfel, doamna Tatiana Niculescu începe cu o anecdotă sugestivă despre un librar care-i spune că nu are decât resentimente pentru Carol al II-lea.

Eu n-aș fi atât de radicală, însă recunosc că e foarte greu atunci când scrii despre cineva atât de controversat ca personaj, sau poate pentru aceia care-l consideră, dimpotrivă, un individ inteligent. Cuvântul potrivit cred că ar fi carismatic. În orice caz, e un act de curaj să scrii despre asta.

În schimb, e un act de și mai mare curaj să scrii despre femeia vieții lui, Elena Lupescu, despre care mă tem că nu există decât extrem de puține și extrem de puțin vehiculate opinii pozitive. Ceea ce m-a atras la această carte, dincolo de povestea care curge alert și te face să citești cartea până la capăt, a fost exact atitudinea pe care a adoptat-o autoarea, fiindcă ne spune de la început că nu dorește să judece personajele pe care le prezintă.

Cred că reușește foarte bine Tatiana Niculescu să facă acest lucru. Nu e neapărat o carte de istorie, în sensul că nu e o carte pe care să o citească numai istoricii. Recunosc că a fost pentru prima dată când, având destule resentimente față de personajele cărții, am fost pusă în situația de a vedea lucrurile din punctul lor de vedere. A fost un exercițiu foarte util și foarte interesant.”

Ioana Pârvulescu

Ioana Pârvulescu

„Am să pornesc de la viitoarea carte a Tatianei Niculescu, nu de la cea prezentă. Ea va coordona un volum colectiv de întâmplări neobișnuite. Sper să considere o întâmplare neobișnuită faptul că i-am adus o cartolină în care Carol al II-lea îi spune mii de mulțumiri și «La mulți ani!» Este din 1912.

Ce motive ar avea Carol al II-lea să-i mulțumească Tatianei Niculescu? Primul lucru pentru care ar avea motive să-i mulțumească este bineînțeles că l-a ales dintre atâtea subiecte posibile din istoria noastră, și mai ales că l-a înțeles.

Nu foarte multă lume ar fi foste tentată să-l aleagă pe Carol al II-lea, dar într-adevăr, așa cum îl știm, pe de o parte din istorie, pe de altă parte din foarte multele prejudecăți cu care a fost înconjurat, nu e neapărat cel mai atrăgător personaj al istoriei noastre.

Ar avea motive să-i mulțumească, și aici cred că este unul din punctele forte ale cărții, deoarece a încercat să-i facă dreptate, a încercat să compenseze lucrurile lansate pe de o parte de propaganda anticarlistă liberală, pe de altă parte de propaganda antisemită în general legionară, care s-a coagulat în jurul Elenei Lupescu.

Ar avea motive să-i mulțumească, și cred că ăsta ar fi pentru Carol principalul motiv, că i-a reabilitat iubita, că a dat o imagine mult mai bună femeii pe care el o iubea și pe care cei din jurul lui n-o iubeau. Ea iese bine din această carte, e și ea înțeleasă.

O altă performanță a acestei cărți este că nu a alunecat în vulgaritate. Se putea foarte ușor acest lucru. Toată lumea știe de priapismul lui Carol al II-lea, deci se putea aluneca într-o zonă destul de promiscuă. Chiar și atunci când vorbește despre aceste lucruri, o face cu o decență și cu o simplitate care salvează lucrurile de la vulgaritate. Mai degrabă mi s-au părut vulgare scrisorile ei.

Scrisorile lui Carol al II-lea mi s-au părut mai decente, mai bune decât ale ei.”

Seara a încheiat-o Anghel Damian, care a citit câteva fragmente din carte, moment urmat de o sesiune de autografe.

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment