● Scurtă cronică a antologiei Poemele izolării, coord. Cătălin-Mihai Ștefan, Editura Muzeelor Literare, Iași, 2023
Pandemia de Coronavirus/Covid 19 ne-a afectat pe toți, fie că recunoaștem, fie că nu. Atât ca indivizi, cât și ca societate. În primul rând a fost frica, poate chiar groaza de necunoscut, faptul că nimeni nu știa nimic sigur, în afara faptului că moartea bântuie pe străzi, prin restaurante, prin mall-uri, prin librării, prin case, prin spitale, peste tot. Toți mergeam pe bâjbâite, cu capul plecat, cu mințile plecate, încercând astfel să ne ascundem de moarte. Unii dintre noi, poate mai visători, poate mai idealiști, poate totuși mai realiști am crezut că speriem moartea dacă o înfierăm în poeme sau poezii, dacă ne râdem de ea, dacă îi dăm cu tifla, dacă o condamnăm la moarte în versuri tăioase, dureroase, pline de angoasă sau poate de speranță.
Așa că am scris. Unii mai mult, alții mai puțin. Cert este că mulți poeți au scris în perioada pandemiei de Covid 19 despre această nebunie generală. Iar poetul ieșean Cătălin-Mihai Ștefan a venit cu ideea de a aduna, în ciuda tuturor interdicțiilor de a forma grupuri compacte, cât mai multe poeme despre Covid, despre frică, teroare, izolare, mai întâi pe internet, pe platforma online Salonul de literatură Junimea, între 2020 și 2021, apoi între coperțile unei antologii, pe care a numit-o, Poemele izolării, titlu care a devenit dintr-odată antagonic față de conținutul cărții, deoarece nu mai puțin de 56 de poeți și poete, care și-au petrecut pandemia în izolare, s-au trezit dintr-o dată la un loc, ca la un maraton de poezie, doar că acum acesta s-a desfășurat nici online, nici offline, ci în cel mai dulce stil clasic, în paginile unei cărți.
Ceea ce este interesant la antologia coordonată de Cătălin-Mihai Ștefan este faptul că adună la un loc poeți de vârste diferite, de la cei mai în vârstă, cum ar fi Nora Iuga sau Constantin Abăluță, la cei foarte tineri, cum ar fi Alexia Plăcintă, Antonia Mihăilescu sau Ana – Mirabela Diacu. Și aceasta pentru că, așa cum spuneam la început, pandemia de Covid 19 ne-a afectat pe toți, indiferent de vârstă, de generație, de stilistica sau estetica literară abordată. Singurul element comun a rămas sentimentul ambiguu de frică, mixat cu neputință, frustrare, durere, panică, izolare.
Las mai jos lista completă a poeților adunați împreună, în pofida izolării dictate de sus, în paginile acestei antologii: Constantin Abăluță, Vlad Alui Gheorghe, Radu Andriescu, Șerban Axinte, Angela Baciu, Ștefan Tudor Baciu, Bogdan Baghiu, Vasile Baghiu, Lavinia Bălulescu, Virgil Botnaru, Alexandra-Emilia Bucur, Sorana Chiru, Aurora Ciucă, Nicolae Coande, Ana-Mirela Diacu, Florin Dochia, Rodica Draghincescu, Cornelius Drăgan, Emanuel Enache, Diana Geacăr, Irina-Roxana Georgescu, Maria Grădinaru, Macrina Grigore, Mugur Grosu, Romeo Aurelian Ilie, Nora Iuga, Ionuț N. Manea, Cătălina Matei, Amalia Mayer, Marian Mihai, Antonia Mihăilescu, Ioana Miron, Sabin Mureșan, Nicoleta Nap, Andrei Novac, Alexia Plăcintă, Ion Pleșa, Florentin Pocovnicu, Savu Popa, Radmila Popovici, Luminița Potîrniche, Roxana-Maria Prisecariu, Andra Rotaru, Daniel Sascău, Violeta Savu, Ana Săndulescu, Ioana Claudia Stoian, Robert Șerban, Livia Ștefan, Adiel Ștefănescu, Zamfir Urdăreanu, Mihail Vakulovski, Mihai Vieru, Paul Vinicius, Gelu Vlașin, Andrei Zbîrnea.
Iar în încheiere voi reda câteva versuri alese (aproape) la întâmplare, din care sper să reiasă foarte bine atmosfera acestei antologii:
„războiul epidemiologic să ne ajute să trăim în a enșpea dimensiune, după ce am experimentat pe rând toate formele de a muri” (Șerban Axinte);
„Văd disperarea ca pe un animal/ de pradă pierdut pe autostradă;/ orbit, cu toate farurile în ochi/ aștept lovitura frontală” (Ana-Mirabela Diacu);
„mi-e frică și scriu, mi-e frică și scriu și simt că nu mai trăiesc, retrăiesc” (Nora Iuga);
„să ieșim odată/ din această cameră/ unde oxigenul/ a devenit/ un ritual de incinerare” (Savu Popa).
