Astăzi, 4 aprilie 2021, s-ar fi cuvenit să extrag câteva pasaje din „Jurnalul” lui Mihail Sebastian de acum 77 de ani, când Capitala era bombardată de aviația aliată și când mii de bucureșteni și-au pierdut viața. Nu o fac din rațiuni care țin de o anumită realitate a prezentului ireal pe care-l trăim, când li se ridică statui, în cadru oficial, unor indivizi care, prin acțiunile lor politice, au mutilat destine și au creat, literalmente, Răul.
Nu voi insista, deși am multe de spus pe această temă, fiindcă vreau să-l las pe Sebastian să-și spună încă o dată povestea (și odată cu a lui a tuturor acelora care au suferit în tăcere și nu au lăsat o mărturie scrisă). Nu mă erijez în apărătorul dreptății și nu îmbrac pelerina justițiarului, ci vreau doar să le reîmprospătez memoria celor care ori au uitat ce s-a întâmplat în istoria noastră nu foarte îndepărtată, ori sunt prost informați.
„Marți, 28 decembrie 1937
Plec la București, diseară, peste trei ore. Se pare că s-a constituit, sau se constituie, un guvern Goga. (De la Poiana, cineva vorbea cu Mircea Grindea, care comunica o listă de miniștri absurdă: Goga, prezidenția și Război, Gh. Cuza, Muncă, generalul Antonescu nu știu unde. (Tipic guvern de panică!) Ce se va întâmpla, nu știu. Așteptăm. Dar parcă e mai serios să aștept de la București. Nu pot fi atât de iresponsabil încât să fac schi în timp ce se decide poate întreaga noastră viață de aici încolo. (…)
Miercuri, 29 decembrie 1937, București
Guvernul Goga s-a instalat – și nu e, cum credeam până a fi sosit, o combinație provizorie, ci o formulă stabilă. Va face noi alegeri, va guverna, va realiza programul cuzist, la care toți miniștrii s-au referit azi în discursurile lor. Pentru prima oară s-a putut înregistra într-un discurs oficial vocabularul Poruncii Vremii: jidan, jidănime, dominația lui Iuda etc. etc.
Se așteaptă pentru mâine, poimâine primele măsuri antisemite de stat: revizuirea cetățeniilor, probabil eliminarea din barouri, în orice caz eliminarea din presă.
Voi pierde locul de la Fundație? Foarte posibil… Mai ales dacă – așa cum scriu ziarele de azi – Fundațiile vor trece la Ministerul Propagandei, condus de Hodoș. Dar chiar și fără asta, e greu de crezut că într-un regim cuzist se va tolera un evreu într-un „post de cultură” – fie el așa de șters cât e al meu.
Nu știu care e atmosfera în oraș. Consternare, nedumerire, buimăceală, frică? Ziarele sunt cenușii, inexpresive, fără nici un accent de protestare. Mi se pare că abea de aici încolo vom învăța ceea ce se cheamă cenzură. (…)
Joi, 30 decembrie 1937
Dimineața, Adevărul și Lupta suspendate.
Petre Pandrea, prefect de județ, undeva în Moldova.
Victor Eftimiu demisionează de la țărăniști și se înscrie la gogiști.
Se pare că i se va da Direcția Generală a Teatrelor. (…)
Se retrag permisele de tren ale ziariștilor. Se interzice evreilor profesiunea de ziarist.
Duminică, 2 ianuarie 1938
(…) Permisul mi l-au retras. Numele nostru în toate gazetele, ca niște delincvenți.1”
1 Printre măsurile luate de guvernul Goga-Cuza era și retragerea permiselor de circulație cu trenul tuturor gazetarilor evrei. Ziarele publicau numele celor vizați (inclusiv numele lui Sebastian).
Fragmente din „Jurnal 1935-1944”, de Mihail Sebastian, Editura Humanitas, 2016, text îngrijit de Gabriela Omăt, prefață și note de Leon Volovici, traduceri de Alina Skultety.