Merg mai departe, așadar, cu rubrica „Ce făcea…”, gândindu-mă că sunt multe surprize care ne…
Am mai spus-o și cu alte ocazii: îmi plac la nebunie jurnalele. Le citesc pasionat…
Azi-dimineață, turmentat de o durere de dinți care mă ține de vreo patru zile, m-am…
Sebastian (mă refer la romanul apărut în toamna trecută la Editura Cartier) a intrat într-un…
„Există cărți de care rămâi cumva îndrăgostit” spunea un fragment din sloganul pe care Editura…
Numai mâine nu-i poimâine, așa că dacă n-ați aflat încă, romanul „Sebastian”, care vă așteaptă deja la standul Editurii Cartier, va avea lansarea în cea mai efervescentă zi a Târgului Gaudeamus. Dacă nu aveți altceva de făcut, vă aștept acolo ca să schimbăm câteva vorbe și să-l celebrăm pe scriitorul și omul Mihail Sebastian. Nu
Cătălina Bălan, Gelu Diaconu & Daniel Sur (foto credit: Daniela Luca) Am fost iarăși la „Galeria Întâlnirilor”, evenimentul moderat de Daniel Sur și desfășurat la Bistro „Matrioșka” (str. Visarion nr. 20), de data asta în calitate de invitat, alături de Cătălina Bălan, mai vechea mea colegă de lectură, de pe vremea când citeam împreună la
Leny Caler în 1933 (poza de aici) În perioada torturantă de-a dreptul, dar și magnifică, în care făceam documentarea pentru romanul „Sebastian”, am reușit să obțin două cărți foarte rare (spun asta fiindcă le-am găsit destul de greu, spre deosebire de altele): „Scrisori către Camil Petrescu” (volumele I și II), apărute la Editura Minerva în
Aveam în bibliotecă volumul „Orașul cu salcâmi. Accidentul”, apărut în 1976 la Editura Eminescu, adus de tata de la tipografie, prin relațiile pe care le mai avea încă la „Casa Scânteii” (se mutase deja de câțiva ani la tipografia „Informația”, dar prietenii de odinioară nu-l uitaseră). Aveam 14 ani și am încercat să citesc cartea
„Miercuri, 18 ianuarie 1939, București Scumpă Leny, Nu știu ce ar mai fi de spus. Toată întâmplarea de ieri se înscrie în suita neplăcerilor vieții mele, începută cândva demult, pe când aveam doar 17 ani și când mă întrebam, cu mintea de atunci, ce rost mai aveau toate astea de vreme ce eram aproape sigur