Claudiu Komartin și Editura Cartier au mai realizat o ispravă culturală grozavă: volumul Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeți ai generației războiului (Cartier, 2018) este, așa cum spune Claudiu pe blogul său, „o apariție importantă”. După lansări de succes la Chișinău și la Sibiu, volumul a fost prezentat și la București, aseară, la prima ediție din acest an a Institutului Blecher, în ultracunoscutul local Tramvaiul 26.
Efortul antologatorului pentru întocmirea acestei ediții a fost unul uriaș, o spune chiar Claudiu Komartin pe blogul lui: „O carte la care am lucrat mult, firește că nu încontinuu, ba cu pauze uneori uriașe. Prefața (dincolo de antologia propriu-zisă, în care îmi asum niște pariuri, această introducere substanțială era în capul meu, și continui să cred că reprezintă o miză foarte importantă a proiectului) a fost scrisă într-o săptămână, dar pot spune că m-am pregătit pentru ea câțiva ani, citind, cred, cam toate cărțile despre generația războiului (sau care aveau măcar atingere cu autori, episoade, lucruri relevante pentru căutarea mea), plus familiarizarea cu câteva colecții de reviste și alte tipărituri mai rare – nu mai făcusem asta cu atâta migală până acum.”
Din motive obiective, nu am putut fi la lansarea de aseară, iar gestul meu de a recomanda această carte (aș fi făcut-o oricum, se înțelege) se vrea unul reparator. Nu o am încă (am să o caut cât de curând, atunci când voi putea ieși din casă) și, evident, nu am citit-o, însă la cât de hotărât și de ambițios îl știu pe Claudiu Komartin atunci când vine vorba de astfel de proiecte, nu se poate să fi ieșit decât un volum de la excepțional în sus.
De altfel, Claudiu și-am mai probat talentul de antologator în mai multe rânduri. E suficient să amintesc de excelenta antologie Oameni obosiți, în care sunt reunite poeme ale regretatului Andrei Bodiu, apărută tot la Editura Cartier în 2016.
Iată ce spune Mihai Iovănel despre Sârmă ghimpată…:
„I s-a spus generația războiului – e generația de poeți formată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care, reprimată de cenzura antonesciană, se pregătea să se afirme după 1944. I s-a mai spus generația pierdută, pentru că reprezentanții ei au fost fie înghițiți de închisorile comuniste, fie confiscați de aparatul de propagandă, atunci când nu au ales (au fost siliți să aleagă) cariere anonime, departe de poezie.
Cu câteva excepții individuale (Ion Caraion, Geo Dumitrescu și puțini alții), această generație nu a atins marele potențial pe care îl anunța. În urma ei rămân, totuși, suficiente volume și poeme extraordinare. Din păcate, istoria literară i-a acordat prea puțină atenție. Spre deosebire de Cercul Literar de la Sibiu, celălalt versant al poeziei din anii ’40, care și-a exploatat și întreținut imaginea, generația albatrosistă a lui Geo Dumitrescu & Co. a rămas un subiect îngropat în arhive.
Tocmai de aceea i s-a spus, cum ziceam, generația pierdută, pentru că pierdută a rămas până azi. Până azi, când splendida antologie critică a lui Claudiu Komartin îi face, în sfârșit, dreptate. Extrasă dintr-un cartuș al timpului, această poezie atinge, în cele din urmă, prezentul nostru: acum îi putem admira frumusețile, enigmele și actualitatea.”
Cartea conține 256 de pagini, costă doar 25 de lei și poate fi comandată de aici.
Foto featured credit: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1898818613479721&set=pob.100001962007649&type=3&theater
