Nora Iuga, „Titan, apartamentul 290. Jurnal neterminat”, Editura Polirom, 2025, 176 de pagini, broșată, domeniu: Biografii, autobiografii și jurnale.
Puteți comanda cartea de aici: https://tinyurl.com/yn42tytn
„Apartamentul 290 al unui bloc din Titan este reperul unic și neschimbător, o singură dată menționat, dar mereu prezent, într-un dans ritual. Un dans pe o muzică doar de Nora Iuga știută, în care se prind (și din care se desprind) grațios amintiri și rime, oameni dragi de astăzi și dintotdeauna, locuri magice din Sibiul iubit, crâmpeie de versuri, acorduri din cântece aproape uitate, luna lui Lorca, premiile și interviurile, cafeaua, fiorul traducerii și multe, multe altele. Totul sub semnul lui 95 și al așteptării înfrigurate a lui 100, pe care autoarea îl sărbătorește anticipat prin cuvinte – în fapt, punerea pe hârtie a ritmurilor pomenite mai sus e tot un fel de traducere. Sunt cuvinte care, după cum bine ni se explică dintru început, ne ajută să o recunoaștem pe Nora Iuga, în tristețile și în trăsnăile ei.”
Nora IUGA s-a născut pe 4 ianuarie 1931. Este poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN Club. A publicat volume de versuri, printre care: Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978, 2020), Opinii despre durere (1980), Inima ca un pumn de boxeur (1982, 2000), Piața cerului (1986), Dactilografa de noapte (1996, 2010), Spitalul manechinelor (1998, 2010), Capricii periculoase (1998, 2020), Autobuzul cu cocoșați (2001, 2010), Petrecere la Montrouge (2012), cîinele ud e o salcie (2013), ascultă cum plîng parantezele (2016), Fetița cu o mie de riduri (2021), Fetița strigă-n pahar (2023), 93 (2024, antologie de poezii, 1968-2024) și Șopîrla din groapa comună (2025). A tradus din Nietzsche, Strindberg, Celan, Jünger, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Herta Müller, precum și cărți pentru copii. În anul 2007 a primit Premiul „Friedrich Gundolf”, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung. A fost decorată în Germania cu ordinul „Crucea de merit” în grad de cavaler (2015) și în România cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de comandor (2017). De asemenea, a primit Decorația Regală „Nihil Sine Deo” acordată de Casa Regală a României (2025). La Editura Polirom a mai publicat volumele Sexagenara și tînărul (2004, 2012), Săpunul lui Leopold Bloom (2007, 2025), Hai să furăm pepeni (2009, 2015), Harald și luna verde (2014, 2016), Lebăda cu două intrări (2016, 2017), mai drăguț decît Dostoievski (2017, în colaborare cu Angela Baciu) și Hipodrom (2020, 2023).
