Probabil veți spune: nici nu s-au risipit bine aburii sarmalelor, bulele spumantelor ieșite din obuzele șampanistice de la miezul nopții dintre ani și amețeala mahmurelii de după, că tu ne iei iarăși cu cărți. Recunosc, impenitența de care dau dovadă mergând în răspăr cu voința generală – căci, spre exemplu, am dat nas în nas la lift cu un zdrahon de bărbat care pleca probabil de la un Revelion prelungit și care încă mai păstra în haine damful de fripturi și parfum fin cu care s-a ambetat în toiul petrecerii – ține de ambîțul acela de început de an, când vreau să îmi iau avânt spre ce mi-am propus pentru 2019.

Vreau să vă spun două cuvinte despre această frumoasă carte apărută la Humanitas în 2014, „Despre nerăbdarea de a fi răbdător”, care conține un dialog epistolar la fel de efervescent ca toate șampaniile lumii, purtat cu onor și cu răbdare nerăbdătoare de Ciprian Măceșaru și de Dan C. Mihăilescu. Nu vă impacientați, n-o să fac o recenzie și n-o să mă apuc să merg pe schema prestabilită a acestei rubrici – un pic plictisitoare, trebuie să recunosc – ci o să încerc doar să fac o recomandare simplă, așa cum i-ai spune un prieten să meargă la cinematograf ca să vadă un film bun.

Este, evident, o recomandare post festum, fiindcă vine atât după ce am citit cartea, cât și după ce m-am bucurat de ea ca de o adevărată sărbătoare prozastică. Am încheiat 2018 exact așa cum mi-am dorit, cu o lectură în egală măsură empatică și livrescă. Chiar dacă mi-a picat în mână la patru ani de la apariție, cartea asta a meritat toți banii și timpul (foarte scurt, fiindcă n-am lăsat-o din mână) investit în ea.

O să mă rezum, pe lângă recomandarea de rigoare (pentru a mă ține de cuvânt că n-am să vă plictisesc cu o recenzie), să vă dau două citate, cred eu, revelatoare pentru substanța cărții:

„În frumoasa-i bulimie de cititor și scriitor, Ciprian a strâns ceva vreme diverse materiale pentru un eseu dedicat răbdării în procesul de formare a personalității. Nerăbdător cu sine și cu proiectele sale, nu și-a mai acordat timpul necesar coacerii volumului cu pricina, drept care mi-a «vândut» mie ideea, negândindu-se că, în fapt, eu sunt la fel de nerăbdător, nechibzuit, ne-măsurat, nărăvaș, capricios, proteic și hachițos la subiecte. Și uite așa ne-am apucat de negociat epistolar, cine, ce, cât să scrie, apoi ne-am tot provocat reciproc, într-o senină complementaritate, oscilând la început între interviu, monologuri paralele și confesiune, pentru a ne calibra cumsecade, zic eu, de pe la primul sfert încolo.” Dan C. Mihăilescu

„Știu că nu știu nimic ar trebui să fie gândul de la care să pornim întotdeauna, dar, nerăbdători, sărim peste etape, le ardem, cum ne place să spunem, neglijăm esențele, facem afirmații categorice și încercăm să realizăm lucruri fără a le cunoaște natura intimă, dând dovadă, așadar, de simplu mimetism. Cam aici suntem, într-o grabă păguboasă, mereu îmbătați de virtuți mai mult afirmate decât dovedite, superficiali și, în același timp, mereu nemulțumiți de condiția noastră. Zidim în pereții ce se tot dărâmă o parte a sufletului nostru, ne abandonăm unor presupuse forțe ale destinului, plângem la altarul jertfei noastre, neglijând rațiunea.” Ciprian Măceșaru

Cartea are 152 de pagini, costă doar 18,50 lei și încă se găsește aici sau în libăriile Humanitas.

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/