Andrei Pleșu afirmă, în eseul despre Cioran, referindu-se la ilustrul său predecesor într-ale filosofiei, că…
... Limba! Sau poate doar și-a scrântit-o, deși era deja scrântită de când s-a chinuit să emită câteva sunete într-o franceză mai mult decât aproximativă. De data asta însă a făcut-o într-o limbă română care nici de mahala nu poate fi numită, fiindcă până și argoul are delicii semantice semnificativ mai interesante decât flatulențele publice