La cât de împrăștiat sunt uneori, am ratat și ziua de naștere a lui Virgil Mazilescu. Poetul ar fi împlinit ieri 77 de ani, de asta sunt sigur, fiindcă este născut în 1942, iar ăsta este anul când a venit pe lume și mama, or lucrul ăsta nu prea am cum să-l uit.
Noroc cu o postare a Danielei Luca, văzută abia aseară târziu. Chiar m-am culcat cu gândul că am să pun aici trei poeme de Virgil Mazilescu și cu impresia că azi ar fi trebuit să fie 11, nu 12 aprilie. E limpede totuși că suntem în 12 aprilie și mă amăgesc cu speranța că Virgil Mazilescu nu s-ar fi supărat dacă mi-aș fi amintit ceva mai târziu de ziua lui de naștere.
Oricum, cred că voi n-o să vă supărați că am comis-o și de data asta, mai ales că urmează ceea ce pentru mulți dintre noi are acea rezonanță inconfundabilă a poeziei adevărate. Virgil Mazilescu rămâne, cel puțin din punctul ăsta de vedere, în oricare zi a anului, un punct de reper.
Poemele sunt preluate din volumul „Virgil Mazilescu. Opere”, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2003.
alexandria
(cîntecul poetului)
m-am visat azi-noapte în orașul alexandria
grecii de la periferie demni urmași ai vechilor greci
îmi datorau recunoștință și multe drahme
grecii toți ar fi trecut pentru mine mediterana
m-am visat într-o clădire albă și dărăpănată – orb la o masă
în cafeneaua prin care au îmbătrînit fără să prindă de veste
și cîinii brutarului ianni și orgoliul lui konstantinos p kavafis
(poet cu faimă)
și toate cîte mai pot să îmbătrînească într-un mare oraș
ca alexandria într-o clădire albă dărăpănată
proprietarul
unui milion de cheițe ruginite
părul mi-l mîngîiai printre lacrimi
cu ochii mei albaștri ai început să te joci
fără grabă și fără prea multă cruzime
la noapte la noapte în orașul alexandria
opinii despre guillaume
cîntă cocoșii. se apropie zorile. umil
guillaume va ajunge din nou în pîntecul mamei sale.
guillaume printre flori sălbatice. o mică reverență
și un pumn de bomboane pentru guillaume. o bicicletă.
ne prevenise de multă vreme: se apropie zorile vin zorile.
stătea în poziție de drepți cu mîna înfiptă la chipiu. subalternul
nostru guillaume. copilul guillaume. bestia asta
fără scrupule. și acum zboară cu aripile noastre. cu
bicicleta noastră.
cîntecul lui guillaume
am băut din sîngele ei și mi s-a părut că e bun
am mîncat din carnea ei și mi s-a părut că e bună
dar mă întreb și astăzi cine este ea la urma urmei
și de ce a trebuit să beau tocmai din sîngele ei
și să mănînc din carnea ei – și uneori îmi aduc aminte
„deschide ușa asta la care bat plîngînd”
Foto credit Virgil Mazilescu: http://stiri.botosani.ro/stiri/cultura/poemul-zilei-virgil-mazilescu-quotdormi-dragostea-meaquot.html
2 Comments
Frumoasă seara lansării noii cărți a lui Radu Paraschivescu – atmosferă destinsă, spumoasă, umor de bun gust, intr-un cuvânt, o întâlnire cu oameni inteligenți și de buna calitate, care in plus sunt atinși de aripa îngerului pe nume har.
Cât despre Virgil Mazilescu, nu pot spune decât că îmi este foarte dor de el, de sufletul lui generos, de felul în care își recita poeziile intr-o stare aproape de transa. Intr-adevar, era născut pe 11 aprilie, aproape că uitasem. Din păcate, puțini își mai aduc aminte de el, poate doar noi, cei care l-am cunoscut și l-am iubit. Atâția ani au trecut peste el, atât de singur, vegheat doar de bătrânul copac, care încă îl plânge la malul lacului …
Și eu m-am simțit foarte bine la lansarea cărții lui Radu Paraschivescu, în ciuda faptului că eram, într-un fel, la muncă. Dl Radu reușește mereu să electrizeze pozitiv atmosfera și e cu atât mai plăcut cu cât are invitați care intră în rezonanță cu ceea ce spune. Și publicul a fost, într-adevăr, de calitate.
Despre Virgil Mazilescu ce să spun? Am făcut cândva un reportaj la blocul unde a locuit și am aflat de la prietenul lui, poetul Eugen Suciu, multe lucruri interesante. Tuturor ne e dor de el și îl avem mereu aproape, prin poezia pe care ne-a lăsat-o.