Robert Vladu este actor la Teatrul Dramatic „Ion. D. Sîrbu” din Petroșani și autorul volumelor de poezie „Sub negrul ceas al blândei nopți” și „Vrabie”, apărute la Editura Brumar. A publicat în revistele literare „Mozaicul” și „Teleormanul Cultural”.
(Foto credit: Viorel Popescu)
Benzină
Am intrat primul pe ușă și nu voiam să câștig
Tu veneai în urmă ca după o ședință cu părinții
Te las să taci tu lași paltonul cu miros de explicații
Nu e cel mai bun moment mă gândesc să ieșim la o întâlnire
Deja suntem acolo dar nu ne dăm seama pijamalele de deținuți
Încă pe sârmele balconului flutură friguri uragane imaginare
Altele rămân în tine prea târziu nu pot să plec ai închis ușa
Masa e gata farfuria pe jumătate goală oglindă subtilă
Ce frumos sunt o găină ce își umflă penele în prag de tăiere
Te ridici pleci pășești lichid la început picături după până glezne
Întreținere plătită țevi schimbate de ce nu ești în ecuație
Poate că nu m-am spălat poate poate e paltonul poate masa imposibil
Răcnetul ușilor noua sonerie unde ești te văd peste tot nu e bine
Poate dacă strâng eu acum mâinile în farfurii nisipuri mișcătoare
A ce miroase? Închid ochii te aud rămâi acolo știu că nu sunt eu
Nu pot să fiu eu măcar acum mă uit în jos ce se întâmplă
N-am invitat nicio bombă n-am sunat niciun uraniu pășești benzină
Ai pătat tot mă pun în pat lângă tine îmi frec picioarele
Simt o crăpătură ce țâșnește credeam că te alimentezi doar cu mine
Te mângâi mai simt una în spate pe umăr în gât din ureche
Totul este plin mereu e așa diferit nu pot să fiu eu
Îți șoptesc un chibrit îl frec de ureche nici nu apucă să se aprindă
Incinta evadează fumul nu ne vedem oriunde am fi a ce miroase
Ironic
Cred că perdelele râd de mine
Nici soarele nu a fost vreodată atât de vag
Am mâinile de ceață doar ele sunt solide
Lumini mici scârțâie prin crăpături
Tot nu văd o parte mai plină
Și dincolo reflecții din minciună
Un rost mai bun să mai încerci
Lamele de bronz se zvârcolesc
În clipele mărunțite de pupilă
Privesc în jos sub balta podelei
Geamănul nesecționat de lamele luminii
Ei
Simt icoana de pe perete
Mă gândesc ce-or crede cei doi
Mai jos de ea peretele se continuă și dă în pat
Dă atât de tare în el ar putea urma un divorț
Patul se clatină și se cutremură camera neagră
Poate să fie zi oricum ea se sufocă
Ferestrele tânjesc după un cui
O atingere a unei mâini lipsă le-ar dezrădăcina cu totul
Dincolo nimicul înăuntru totul
Patul scârțâie valurile din cearșaf
Tot ce nu trebuie se găsește aici
Sub plapuma împărăției de smoală a lui Neptun încep să îmi dispară bronhiile
Am auzit că în spațiu nu există sunet
Dar aici timpanele astupate se desfundă cu o surzenie ascendentă
Cazul de crimă persistă în neștiința făptașului care ține loc de legist și procuror
Victima victimele din nou victima și doar victima
Trăiește din moartea ei și se zbate să nu mai trăiască
Se gândește la un sicriu care să anime forma poziției fetus
Ea vioara el arcușul dintr-un acord găleți de sânge
N-am să mă uit la ei contez că icoana îmi va spune tot
Îi las să facă sex eu nu vreau
Pofte
Câtă orgie doar într-o portocală
Dai plapuma oranj deoparte ce fețe șocate
Păcătoși arcuiți nu vor să se dezlipească
Sub ei sunt bebelușii de-abia născuți umflați din seva adulterului
Mai bine s-ar desface o nucă de cocos înăuntru
Doar un deșert alb nemerituos de musafiri oranj
Ține murdăria închisă dar tot nu dispare
E dulce păcatul citric gustul e la fel și la părinți și la copii
Urme albe vineții pe spatele lor și pulpă ce se scurge din ejaculare
Viciu transmis generațiilor următoare chiar nedesfăcute
Miros de iluzie vestitor de sărbătoare sfântă
Izvorât dintr-o convenție perversă și organică
Copii la mijloc părinți la margine plapuma deasupra
Consumatorul deschide show-ul
Imigrant
Din pom cade prematur un arici
Se zvârcolește cu țepii lui seringi de lemn
Neumplute decât cu sângele frunzelor
Acest Lucifer nevinovat izgonit de o briză
Sau de ceilalți semeni pentru că este prea confortabil pentru mediul său de
proveniență
Ajuns acum terestru are multe de făcut dar nu se potrivește feng-shuiului
Cert este că nu mai are unde să fie exilat
Parfumul lui țâșnește dintre țepi și hipnotizează necunoscutul
Simte cum renaște și șarpele își dă jos pielea neprietenoasă
Acum nu se mai poate numi nici arici nici exilat
Țepii de lemn șterg identitatea și lasă străinul să se uite pe sine
Se întoarce nu vede nimic se uită în față nimic
Acum eu sunt regele
Motiv
Uită-te din nou la tine vezi ceva diferit
Poate că nu observi dar malurile au maree
Și toate valurile sunt diferite deși sunt din aceeași apă
De câte ori clipești ești diferit și uiți de cine-ai fost
Inima bate o dată dar de două ori împărțită
Să-ți amintească cum doi oameni au muncit la tine
Și două inimi au bătut dublu ca să te resusciteze
Citește basmele acum și te vei rușina de cât de trist ești
Nu mai crezi în nimic ți-ai pierdut frumusețea
Pentru ce mai trăiești există un mâine pentru tine
Sparge oglinda închide ochii și te vei vedea cu inima
Acolo jos în întuneric bătaia dublă vorbește mai mult decât limba
Mai mult decât gândurile mai mult decât orice faptă
Nu te opri ești contra cronometru dar poți să uiți de asta
Dorința nu e cuprinsă de timp și spațiu
Nu te opri aleargă mergi târăște-te înoată zboară
Arzi îngheață rănește-te cazi urlă întoarce-te uită
Nu te opri vrei să simți mai bine orbește
