Lawrence Ferlinghetti s-a născut pe 24 martie 1919 în New York și a încetat din viață pe 22 februarie 2021. Un timp a fost stabilit în Europa, întorcându-se apoi în America pentru a-și face studiile superioare. În timpul celui de-al doilea război mondial a păstrat legături strânse cu Franța și cu mișcarea de rezistență norvegiană.
În 1951 s-a stabilit la San Francisco, acolo unde a creat Beat Generation împreună cu Jack Kerouac și cu Allen Ginsberg. A fost redactorul principal al Editurii City Lights, pe care a înființat-o în 1953 avându-l ca partener pe Peter D. Martin.
Dintre volumele sale sunt de menționat Pictures of the Gone World (1955), Coney Island of the Mind (1958), Unfair Arguments with Existence (piese de teatru, 1963), Routines (1964), Starting from San Francisco (1967), After the Cries of the Birdes (1967).
Prestigiul său literar a fost dublat de cel de editor, volumele din colecția Pocket Poets Series fiind apreciate în întreaga lume.
Datele biobibliografice sunt preluate din volumul „Lirică americană contemporană”, Editura Albatros, 1980, traduceri de Virgil Teodorescu și Petronela Negoșanu, iar poemul de mai jos din „Antologia poeziei Americane”, Editura Univers, 1979, traducere de Gabriel Gafița.
Euforie
Pe când mă apropii de starea euforiei pure
descopăr că-mi trebuie o valiză mai mare
să-mi pun lenjeria înăuntru
iar cicatricele conștiinței mele
sunt numai răni depozitate în
radiera pielii mele
care se răzuie singură.
Pe când mă apropii de starea euforiei pure
luna și-ascunde fața fierbinte-n ploaia rece de orez
a unei picături chinezești
și nu pot dormi din cauza tunetului
în după-amiaza de vară
în care o fată pune un disc negru cu
tentative demente de-a cânta la saxofon
punctate de un râs forțat
din camera vecină
Pe când mă apropii de starea euforiei pure
acum se construiesc orașe
pe o singură parte a străzii
și ghetele mele pășesc pe fațadele caselor
lăsând urme pe ferestre
cu tălpi pe geamuri gata să plesnească
și limbi de pantofi din umbre-nfășurate vai
îmi văd limba înfășurată pe-o frânghie
și-mi văd chipul în vârful unui băț
ca un pendul ce stă să bată
ca o carte de joc ilustrată în care legat de picioare
cu capul în jos atârnă Villon
și Mama dispare din fotografia mică
și Tata care se numește Ludwig
dispare în visul unei moșii înecate de apă
în Saratoga Avenue Yonkers
unde sunt spânzurat și mă legăn
de copacul din urmă ce stă și se-mbată
și unde aș mai cânta despărțirii cântece
într-un tărâm de vrajă
dar un înger mă ține aici
și vocea mea castrată iese prea subțire
o fată pune un disc negru cu hohote
într-o cameră vecină.
Pe când mă apropii de starea euforiei pure
ochii îmi sunt spioni străini și
oricând se pot preface-n păsări
printr-o explozie care măsoară timpul
dar eu nu sunt un puști apocaliptic
și nu pot dormi din cauza tunetului
în după-amiaza de vară
și ochiul păsării mele mute iese
din capul meu
și zboară-n jurul lumii
în care o fată pune
discul ei din carne
Și eu sunt un animal fără haine
căutând o unitate nudă
dar din păcate sunt împărțit în țări
și merg prin Tibet cu picioare de cartofi
și sunt un tip ciudat de clown
cu fața făinită și părul dat cu ghips
și nu pot dormi din cauza tunetului
carnea mi se adâncește sub vârful acului.
A întors-o pe-o parte
și pe partea cealaltă
m-a întors și pe mine
să cânte și partea mea cealaltă
Sânii ei înfloresc
degetele i se deschid
soarele e alb
niciodată nu mă mai întorc
și port îmbrăcăminte egipteană.
Foto credits: https://www.rollingstone.com/culture/culture-news/lawrence-ferlinghetti-beat-poet-dead-obituary-1132247/
