Gabriela Vieru este studentă la Litere (română – franceză) în anul al III-lea la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Iată ce ne-a mai spus despre ea: „Pînă acum am mai citit din creația proprie doar la maratonul de poezie anti-pandemie organizat de Simona Popescu pe zoom. În rest, am cochetat cu traduceri și cu texte de critică, dar nu le-am trimis nicăieri spre a fi publicate”.
Exceptând începutul primului poem, care este scris cam cu frâna de mână trasă, celelalte au concizie și mesaj, așa că reprezintă un bun început pentru ceva mai mult în viitor.
***
Îmi place să stau în ploaie
dar numai sub umbrelă
ca s-o umilesc
& să-i arăt ce slabă e
Așa cum violatorul
și-a bătut joc de fata din vecini
Așa cum poezia
își bate joc de noi.
Îmi place să scriu
după ce citesc Brautigan
mă simt invincibilă
& vie
uit că am nevoie să respir
& să iubesc.
***
Păpadie crescută între uscăciuni
tensiune palpabilă
de la rădăcini în sus
te chinui atît să crești
între toate mortăciunile
vine un vînt
te-mprăștie
Nu te mai regăsești
niciodată.
***
Poza în rochia roșie cu buline
a primit 433 de likeuri
& 30 de comentarii
Eu am primit 15 mesaje
dar
la noapte voi dormi singură.
***
Îmi amintesc casa bunicii
bucătăria îngustă
cu pereții veșnic uleioși
dormitorul & dulapul ticsit de haine
pe care nu le mai poartă nimeni.
în cerdac bunica-i supărată
preotul i-a spus că
pe pămînt stăm ca-n burta unei balene
tot ce vrem e să despicăm acoperișul
în două
să vedem
Lumina.
