Gabriela Vieru devine, iată, o prezență constantă pe O Mie de Semne, lucru îmbucurător cu atât mai mult cu cât, de la un calup de poeme la altul, se văd pașii înainte pe care tânăra poetă îi face. Gabriela și-a actualizat și CV-ul, astfel că azi o găsim studentă în anul 1 la Master – Studii francofone, Iași. În rest, ce știm deja despre ea: a citit din creația proprie la maratonul de poezie anti-pandemie organizat de Simona Popescu pe zoom, a făcut traduceri și a scris texte critice, însă nu le-a trimis spre publicare.
***
Îmi doresc ca dragostea
să se poată manifesta în cele mai comerciale moduri
visez la panouri publicitare micuțe
deasupra fiecărui om
pe care să scrie cu roșu îngroșat
vă aștept în număr cît mai mare
orice stricăciune se plătește
să știu cînd anume pot intra
fără să mi se spună că e prea tîrziu
fiindcă m-am săturat de-atâtea drumuri
m-am săturat ca incertitudini emoționale
să-mi găurească trupul la
fel cum fac omizile cu frunzele copacilor primăvara
și totuși mie nu mi-e frică să devin inutilă
ca un balon spart în timpul unei petreceri
fiindcă frica e de fapt conștientizare
un ciocănel care-ți lovește ușor
genunchiul & te curentează în tot corpul
iar conștientizarea n-a fost niciodată un lucru rău
a fost mai degrabă anestezia
dinaintea unei operații pentru care nu ești pregătit
***
(pentru Alexandra-Mălina Lipară)
cînd nici după ultimul jet de apă caldă
nu te-ai liniștit
când ai preferat să iei
îmbucături mici
din ciocolata primită de ziua ta
– încercarea de prelungire a plăcerii
a fost întotdeauna unul din gesturile primare –
cînd eliberarea
nu s-a manifestat așa cum te așteptai
– fără reziduuri inutile de durere
care să înfunde canalizarea over & over again
să știi despre mine că sunt aceeași
abătută de chestiunea avorturilor & a feminismului
ies din duș din ce în ce mai expusă
mă simt mai în pericol
decât în timpul unui cutremur de 7 grade
***
cum poți dormi
din camera mea văd tot ce mișcă
tot ce (se) mișcă
conștient sau nu
o stradă plină de găuri mici negre
uite mamă cîte borți la noi pe stradă
lasă că acuși vor fi astupate se va asfalta drumul
nu mamă sunt găuri negre prin care iese
energia din vechiul univers
hawking radiation cum zic cercetătorii
nu-ți mai spun că pentru a ne înghiți
le-ar trebui mai mult decît vîrsta actualului univers
deci foarte mult timp
dar știi nici măcar atunci
n-aș avea curaj să mă destăinui în fața unui bărbat
prefer să mă înghită vechiul univers
decît să rostesc te iubesc
pe gura asta leneșă & nevinovată
cum poți dormi
știind că cea mai teribilă greșeală
e să verbalizezi un sentiment
să oprești aragazul înainte să dea laptele-n foc
să te-oprești înainte să produci plăcerea
(neimportantă la 20)
uite pentru asta aș introduce pedeapsa capitală
cum poți dormi
știind că suferința nu există
că-i o invenție patetică a celor slabi
e un adevăr de care nu ești pregătit
o frustrare temporară
de care te poți descotorosi oricînd
dacă vrei
***
Prima oară cînd
am vorbit cu tine
am simțit ceva mult mai plăcut
decît trezitul la ora 10
iar asta m-a făcut tot mai curioasă
voiam să văd
pînă unde poți duce plăcerea
