Am scris romanul „Sebastian” având tot timpul lângă mine un vraf de cărți. Când venea vorba de pasajele care cereau informații istorice, trăiam mereu cu teama că nu le voi reproduce cu exactitate. De aceea am folosit întotdeauna mai multe surse, ca să am cât de cât siguranța că n-o să ratez ceea ce era
(Emil Cioran, poza de aici) Pe 17 mai 1938 Emil Cioran i-a trimis o scrisoare lui Mircea Eliade de la Paris. Cioran aștepta de la prietenul lui vești din țară. Anul 1938 nu se anunța unul prea fericit. Căderea guvernului Goga (10 februarie 1938), anularea Constituției de către Rege, suspendarea partidelor politice și mai ales
Într-o scrisoare adresată de Corneliu Zelea Codreanu profesorului Nicolae Iorga, pe 26 martie 1938, Căpitanul, indignat de dispozițiile guvernamentale care interziseseră, printre altele, comerțul legionar, notează furios: „Ei bine, nu mai pot. Din marginile puterilor mele omenești, eu, care te-am respectat, îți strig: Ești un incorect! Ești un necinstit sufletește!” Această reacție vehementă venise și
Pe 7 septembrie 1940, la o zi după ce abdicase, regele Carol al II-lea, însoțit de Elena Lupescu și Ernest Urdăreanu, părăsea precipitat țara. Ajuns în apropiere de graniță, trenul a fost atacat cu focuri de mitralieră de către legionarii care voiau să răzbune astfel moartea Căpitanului. Regele își încheia domnia în modul cel mai
Dragă Gelu, Scrisoarea ta e plină de idei îndoielnice, primite de-a gata, fără discernământ și verificare. Iar cea care le subîntinde pe toate e... „toleranța”. „Sunt un om tolerant” îți spui tu - și cu tine mulțimi de oameni dresate de sioniști. „Dacă într-un autobuz aglomerat urcă unul care pute a transpirație”, spui tu... „eu
