Ioana Bulancea: „Revin după aproape un an. Între timp am debutat editorial cu Situs inversus la Editura Vinea și nu pot fi mai recunoscătoare și încântată de atât. Poeziile sunt post-Situs inversus și par să fie începutul a ceva ce încă nu pot defini.”

Maladaptive daydreaming

Coastele ni se inversează. lutul e fierbinte. n-ai spus că trebuie să plecăm? 
Uite femeile cu fețe desfigurate, plânse 
Uite cum ura strigoiului pentru sine devine o poartă deschisă-n pieptul tău
N-am știut niciodată să iubim cerebral
Presiunea palmelor mă golesc 
Cerebralul e atât de departe de emoțional? 
Uite femeile cu identități multiple, cu șoldurile și spatele plin de strigoi, sânge și răni 
Cerebralul e putere? dacă da
Sunt emoțională:
Provoc
Emoții.
Uite bărbații cu nervii și tendoanele întinse. se rotesc arzător. mi-ar plăcea să-i sfâșii. 
Frica mușcă cerebralul dar ce noroc că sunt
Emoțională:
Provoc frică.
Ascunzătoarea ta îți devine strâmtă
Ești cerebral doar datorită fricii pe care încă nu ți-o injectez, dar uite femeile emoționale și pline de răni. 
Ascunzătoarea ta se destramă așa că pregătește-ți șoldurile și spatele pentru strigoi, sânge și răni

Hemofilie 

E lumea bărbaților cu bocanci grei, cu spatele brăzdat și zdravăn 
Și a femeilor cu coapse pline, unse cu miere de salcâm, dulce 
A copiilor-molii, a sticlelor de sticlă și a cioburilor verzi și maronii 
E lumea abandonaților, a atrocităților, a ochilor-roșii ce străpung 
Și spatele zdravăn și coapsele pline și copiii abandonați 
E lumea tuturor celor bolnavi de suflet pustiu 
Și bărbații cu bocanci grei se împotmolesc până la brâu și
Femeile unse cu miere de salcâm se sufocă 
Și copiii abandonați cresc 
E lumea tuturor celor bolnavi de carne și oase 
Și a ochilor-roșii ce ne privesc și așteaptă să ne devoreze

Ochii-roșii cu spatele zdravăn și coapsele pline ne leagănă în brațe 
Cum niciodată n-au fost legănați copiii abandonați 
E lumea bolnavilor de suflet pustiu și a ochilor-roșii
Ce abia așteaptă

Pântec de metal 

Si dacă se va crea un pântec de metal în miezul lumii
Femeile toate vor fi izgonite și se vor naște numai războaie și pământul va fi 
Îmbibat de sânge acru și împuțit 
Cerul se va fisura și uraniul va desface straturile de piele 
Bocancii grei vor ține doar picioare cu mușchi de ciment, cu tendoane mecanice întinse la maximum 
Și glas de femeie nu va mai fi 

Pântecul de metal va alăpta mașinării de ucis și
Femeile își vor crea o lume doar a lor pe Venus 
Unde vor crește plante otrăvitoare și insecte cu 12 picioare
Iar femeile cu trupuri neatinse și heg(d)emonice vor învăța să respire gaz carbonic,
Să vâneze animale extra-terestre și cum să ucidă
Pântecul de metal

Patreon - O mie de semne
Avatar photo
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.