Azi citim cinci poeme de Karina Cseres. Patru poeme care se înscriu fără îndoială în zona sensibilității viscerale, aflându-se aici nu numai din cauza vârstei autoarei, cât mai ales dintr-o pornire genuină ce pare să fie o second skin pentru ea. Poemele sunt concentrate, tăieturile dure și aproape exacte, corpul este teritoriul pe care se dau toate luptele. Titlul primului poem este cam pompos, dar autoarea nu face aceleași alegeri și pentru celelalte poeme. Universul feminin pe care îl abordează este plin de violență privită necruțător, până la capăt. În ansamblu poemele sunt concise, iar materia lor inflamabilă, bine controlată. Ne întâlnim cu o voce feminină care dă semne că poate deveni puternică.
Ce ne spune despre ea: „Numele meu este Karina Cseres, am aproape 18 ani iar aici sunt câteva poezioare viscerale scoase de prin colțurile ascunse ale sufletului meu. Sper să vă trezească cât mai multe trăiri intense și să vă captiveze versurile mele.“
anunț: vindec inimi accept plată carnală
vreau să mă întind peste inimi rupte
să le cuprind
pe toate între coastele mele
să le dojenesc
cu oasele mele goale
susținute doar de speranța
că măduva din ele
va fi adusă
înapoi de zâna măseluță
oricum are prea mulți dinți
dați-mi mie
inimile voastre
numiți-mă Dahmer
simțiți viața
cu fiecare nerv spinal
bine ancorat
fear of getting old
nu am crezut niciodată că o să ajung aici
că o să simt tot ce am simțit
că o să am parte
de atâtea tortulețe cu la mulți ani
nu știu ce ar trebui să fac de acum încolo
nu vin cu instrucțiuni de folosire
nici time managing nu am făcut
how to live your life
after you realize that you have 4 months left
until adulthood
e un blind spot
acea gaură din cartea de tarot a lucreției
roata norocului
o buclă temporală în cașcavalul lui jerry
te rog ia-mă în brațe
pupă-mă pe frunte
hrănește-mă
cu lingurița de argint
morfină
pic
m-ai ridicat azi pe degetul tău mic
ca pe tinker bell
mi-ai zis:
dacă răcesc să te muți la mine
o săptămână
m-am înmuiat
între denivelările pielii tale
m-am făcut comodă
știam că boala nu o să te cruțe
diviziuni de izotropi îmi amorțesc corpul
pune-mă înapoi pe degețel
privește-mă cu ochii tăi moi
întreabă-mă
dacă merită să trăiesc
după ce au căzut toate stelele
de pe cerul gurii mele
0% battery
nu am curent
așa că am coborât și urcat pe scări
și mi-am deschis
urechile
încercând să ascult
ce îmi șoptesc scările
după 16 trepte am ajuns la etajul 2
am auzit o femeie scrâșnind din dinți
țipând
în limba pe care doar femeile o înțeleg
mi s-a sfârtecat uterul
s-a transformat în păturică
auzind ororile prin care trece
vecina mea
cu care împart aceleași trepte
aceeași scară
pe care am fost și mică și mare
am mâncat papanași și am sărutat băieți
am iubit și am fost iubită
am fost fetiță și femeie
pat mic
suflu praful de pe patul în care dormeai
cum suflă doamnele de serviciu din morgă cenușa celor incinerați
nu am apucat să-
