Azi citim trei poeme trimise de Marius Constantin. Mai precis, este vorba de un calup tematic ce are în centru tema tatălui. Este, în general, o temă puternică, atât timp cât este bine strunită. Autorul o tratează cu destul echilibru și îi reușesc mai ales situația din primul poem și metaforele de la finalul celui de-al doilea și celui de-al treilea poem, motiv pentru care am și ales calupul. O anumită cursivitate, cât și nivelul minimalist la care este ținută trăirea, mi se par, de asemenea, calități ale acestor versuri.
Ce ne spune despre el: „Despre mine nu sunt prea multe de spus, nu cred că vârsta, studiile sau locul de muncă mă definesc. Am trăit destul pentru a avea suficientă experiență să povestesc viețile celorlalți. Locuiesc undeva departe de România și nu regret decizia asta. “
Poemele înviau din tata
I
tata proteja femeile
de el însuși
de fiecare dată
când le părăsea
le lăsa doar amintiri de căcat
la final
ca să le ajute să nu se mai gândească
la el
și să-l urască cu toată puterea lor
îl întâlneau pe stradă și
îl înjurau în toate modurile posibile
ca pe ultimul bărbat din viața lor
poate unele au ajuns lesbiene
poate altele au murit singure
poate cele mai multe
au fost iubite de altcineva
dar niciuna nu a înțeles
tot binele făcut de tata
atunci când a ales să plece
II
cineva arunca un pumn de pământ înghețat
cineva citea mesajele de pe telefon
o babă aprindea lumânările într-o găleată
deja pământul lua formă pe pieptul lui tata
crucea prindea rădăcină la capul lui
popa a stropit coliva cu vin
am mâncat toți din colivă
ningea liniștit ca într-o dramă romantică
puteai scrie un roman cu toate numele din cimitir
cineva a călcat pe mormânt și atunci
tata a respirat greu
cineva i-a aruncat vin pe față și tata s-a îmbătat
cineva a plâns la capul lui și tata l-a rugat să tacă
apoi s-a lăsat tăcerea pentru că
cineva trebuia să asculte
poemele care înviau din tata
III
sunt poemul pe care tata nu l-a scris niciodată
o lungă înșiruire de cuvinte și fapte
așezate pe hârtie fără un sens
puțin din toate și totul din nimic
câteva experiențe și câțiva oameni
o poveste pe care o poți învăța pe de rost
și să te gândești că toți am ajuns
doar niște versuri extrase din părinții noștri
