Ovidiu Baron este originar din localitatea vâlceană Frâncești. A absolvit Facultatea de Litere (română – franceză) a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, apoi un program de studii aprofundate pe forme poetice moderne și un doctorat în literatură comparată la Universitatea „Sophia-Antipolis” din Nice.
După o perioadă de profesorat și alta cu joburi mărunte, în perioada doctoratului, se reprofilează pe domeniul muzeal, lucrând, din 2008, la Muzeul ASTRA. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă Nedumeriri, apărut la Sibiu, în 2009.
A mai publicat recenzii, studii și articole literare, etnografice sau pe teme legate de activitatea muzeală, în principal în revista Transilvania și la Editura ASTRA Museum.
În 2020 i-a apărut la Editura Tracus Arte volumul de poezie „Liniștea de suprafață”, din care am preluat nota biografică și poemele de mai jos.
cărțile cu motor
cărțile mă ajutau să zbor
de fapt chiar ele m-au făcut să-l descopăr
habar n-aveam ce înseamnă
chiar dacă auzisem de Aurel Vlaicu sau Henri Coandă
și alți pionieri cu aripile frânte
dar care continuă să zboare
ca mulți copii pe care i-am cunoscut
cântam tare
avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor
să mă fac aviator
era maximul învățării și al aventurii
e bine să ai la îndemână câteva cărți
poți face ce vrei cu ele
sunt un fel de amante care te învață chestii
interzis de perverse
de care rămâi oarecum dependent
dar nimeni nu știe
pentru că tot ele îți arată
cum să disimulezi
riscul e ca, după decolare
să nu mai știi să cobori
nu-i vorbă că devii aerian
asta e o glumă ieftină
problema e că plutești la nesfârșit
și ți se umplu ochii de atâta univers
te prăjește soarele pe față și pe dos
și când nu mai știi să aterizezi
cazi
pentru că nimeni nu zboară
pentru totdeauna
reuniuni de familie
la reuniunile de familie ne hrăneam mai mult cu amintiri
se mai tăia și câte o găină, dar mai mult ritualic
familia era mare, găina era mică
avea doar două picioare
ambele comestibile
din care e adevărat că puteai face oricând șase:
pulpe superioare, pulpe inferioare și gheare
mama ronțăia cu pricepere oasele
și ne-a învățat și pe noi
era bună măduva aia și, în plus, ți se întăreau colții
găina este mâncare
porcul la fel
mi s-a spus clar de când eram copil
dacă ți-e milă de porc când îl tai, moare mai greu
și mai mult rău îi faci
am verificat asta
am dat liber la milă și porcul înjunghiat s-a ridicat și a fugit
respira chiar mai bine, i-am zis tatei să-l lase în pace
poate supraviețuiește
e vina ta, mi-a reproșat, acum trebuie să alergăm după el
și să-l mai tai o dată
televizorul
televizorul se strica destul de des
până când l-am văzut deschis
credeam că în cutia aia de lemn
era doar ecranul burduhos și autosuficient
dar, după cum se știe acum
nu era așa
esențială era o lampă mare, peleu 500
nenea Nelu, vecinul, o înlocuia de două-trei ori pe an
era esențială mai ales când juca naționala de fotbal
și pentru sfertul de oră săptămânal
de desene animate
avea o geantă cu piese de rezervă
care se reparau de la sine
ca prin magie
lua o lampă stricată, o lăsa în geanta aia câteva săptămâni
după care o proba din nou
pe alt televizor
și funcționa
cel mai pervers era când o punea la loc
în același tv
ca un pui călător întors spășit la mămica lui
foarte rar se strica de tot, atunci când era afumată
pe dinăuntru
nenea Nelu se uita la ea cu regret și o scotea definitiv
din circuit
bine că mai am câteva, zicea, arătând spre geantă
scotea rând pe rând toate lămpile și le punea la loc
imaginea tremura un pic la început
dar își dădea drumul
nenea Nelu spunea că de multe ori toate problemele veneau
de la un contact greșit
