Are John Berryman în Song 1 versul acesta All the world like a woolen lover (din 77 Dream Songs) și nu știu dacă e cea mai fericită alegere pentru o comparație, însă eu așa am simțit volumul Quilt, de Veronica D. Niculescu (Editura Polirom, 2023), ca pe o woolen lover adică, în ciuda faptului că poemul lui Berryman se duce într-o altă direcție, fiindcă lumea, în întregul ei, once did seem on Henry`s side/ then came a departure.
Lumea Veronicăi D. Niculescu din Quilt a fost, este și va fi mereu on my side, fiindcă aliajul de emoții din aceste proze scurte produce acel ingredient miraculos care coagulează toată materia prozastică și o transformă într-o poveste continuă, un roman al tuturor posibilităților, chiar și al aceleia în care o maimuță, Roselia, îi spune unei cămile că „lumea s-a schimbat, nu mai merge, dacă nu ești agresiv, dacă nu ești pus pe giumbușlucuri extreme, dacă nu stai în cap, ești un nimic! Nu te vede nimeni. Ești invizibil! Tu m-auzi? Invizibil!”
Și totuși, lumea nu se sfârșește aici, lumina ei nu e obturată definitiv de verdictul cinic al maimuței Roselia, fiindcă în lumea poveștilor Veronicăi D. Niculescu își face mereu apariția un mic miracol, cum ar fi o fetiță care sparge zidul de întuneric cu vocea ei subțire care „se aude zicând clar, cu vădită încântare, dar și cu calmul pe care îl au uneori copiii în glas, mai ales atunci când văd o minune și când știu sigur că nimeni nu o să-i creadă, ba nici măcar n-o să audă ce spun, pentru că nimeni din preajma lor nu-i ascultă cu adevărat niciodată – Buni, uite-o cămilă.”
Așa zic și eu acum: uite-o carte!, chiar dacă până acum Quilt n-a fost deloc invizibilă, aș zice dimpotrivă. Pentru mine, însă, această „păturică matlasată din petice colorate, un quilt”, a fost ca o woolen lover, fiindcă de îndată ce mi-am pus-o pe umeri i-am simțit căldura prietenoasă, atașamentul necondiționat, frumusețea.
Sigur că n-am citit tot ce a apărut în 2023, ar fi fost practic imposibil, însă din tot ce mi-a picat în mână (și au fost cărți bune și foarte bune) Quilt-ul Veronicăi D. Niculescu a avut în plus un strop de magie. A fost suficient ca toată mefiența mea critică să se topească și să lase la vedere invizibila emoție.
