Azi citim două poeme de Mihail Lucian Florescu. Selecția de față cuprinde încercări de conturare poetică a retrospecției în țesătura unei reflecții poetice privind afectivitatea. Trecerea de la căutările afective la imagini corporale creează un efect reușit de înglobare a semnificației, de acoladă în primul poem. Există ici-colo și câte-o expresie nefericită – „ne contopim cu picioarele pe pământ“, la fel și tăieturile versurilor sunt uneori cam brutale, dând o melodicitate prea sincopată și fracturând într-un mod nedorit sensul. În zona căutărilor se înscriu și mici tușe sociale împletite tot în canavaua afectelor.
un avion a trecut pe deasupra noastră și mi-am dat seama că așa o să te țin minte
amintirile se prind de noi ca
niște câini
care nu vor să fie lăsați singuri
care vor
să fie ținuți în brațe și să li se
spună că
totul va fi bine chiar dacă
nu înțeleg
nimic apreciază gestul
specimenele taxidermice privesc lumea
cu iubire
pentru că privirea lor este obișnuită
cu singurătatea
paznicii sunt obișnuiți să privească lumea
cu suspiciune
astfel încât ei sunt capabili
de ură
cei mai buni covrigi de buzău sunt moi
și calzi atât de calzi încât se încinge și nodul
sârmei ăia
la pungă sunt țepeni și reci cadavre
de covrigi
nu au putut supraviețui în absența unei
sârme unificatoare
sus pe sârmă nu ne promitem
decât un
singur lucru abolirea granițelor
cărnii în
picaj trupul legat de propriul
destin nu
e decât piele doamne câtă
piele suntem împăiați de tot felul de nimicuri
distopia lucrurilor mici care nu ne lasă să ne
contopim cu
picioarele pe pământ după ce
tot s-a
stins nu ne mai rămâne
de făcut
decât să iertăm tot ce nu
este iubire
transport în comun
n-are nimic
dacă nu ești complet prezent
în călătoria ta alături de stb
percepția este dinamică
îți creează ea imagini
ca să n-ai goluri în orizont
ce cântărește mai mult
un kilogram de fier
sau un kilogram de pene?
56 de medalii de aur la olimpiadele și competițiile internaționale
sau 6000 de școli încălzite la sobă?
un student la oxford sau un elev înecat în fosa septică?
la rândul său
și memoria este dinamică
nu-ți face griji dacă nu-ți aduci aminte tot
se îngrijește ea
să nu te întâlnești cu umbreîți plăcea atât de mult să mergi cu tramvaiul mergeam așa de nebuni cu tramvaiul prin drumul taberei mergeam în moghioroș la muntele pufos da așa-i spuneai după popoiu ic mai ții minte și după luam tramvaiul și ne plimbam eram vai de noi n-aveam de niciunele dar în tramvai cu tine eram fericiți cei mai fericiți
