Mihail Sebastian mi-a fost cel mai bun prieten timp de șase ani, cât timp am…
Sebastian (mă refer la romanul apărut în toamna trecută la Editura Cartier) a intrat într-un…
Astăzi sunt într-o dispoziție sulfuroasă. Nu degeaba se spune că în momentele când te simți…
Iubesc cărțile, am mai spus-o. Nu vreau să pară o chestie dintr-aia repetitivă, monomaniacală, prin…
Cătălina Bălan, Gelu Diaconu & Daniel Sur (foto credit: Daniela Luca) Am fost iarăși la „Galeria Întâlnirilor”, evenimentul moderat de Daniel Sur și desfășurat la Bistro „Matrioșka” (str. Visarion nr. 20), de data asta în calitate de invitat, alături de Cătălina Bălan, mai vechea mea colegă de lectură, de pe vremea când citeam împreună la
„Miercuri, 18 ianuarie 1939, București Scumpă Leny, Nu știu ce ar mai fi de spus. Toată întâmplarea de ieri se înscrie în suita neplăcerilor vieții mele, începută cândva demult, pe când aveam doar 17 ani și când mă întrebam, cu mintea de atunci, ce rost mai aveau toate astea de vreme ce eram aproape sigur
Îmi amintesc scena din Abaddon, exterminatorul când Sabato s-a decis să-și cumpere un caiet cu arc. Mașina de scris îi făcea tot felul de probleme, clapele se înțepeneau, panglica nu se rotea automat și așa mai departe. În consecință, s-a hotărât să scrie de mână. S-a dus, așadar, la o librărie și, cu toate că
Am scris romanul „Sebastian” având tot timpul lângă mine un vraf de cărți. Când venea vorba de pasajele care cereau informații istorice, trăiam mereu cu teama că nu le voi reproduce cu exactitate. De aceea am folosit întotdeauna mai multe surse, ca să am cât de cât siguranța că n-o să ratez ceea ce era