Prin 2014, când realizam la ziarul Ring seria de reportaje despre scriitori români (pornită la inițiativa fostului meu coleg, Christian Levant), am încercat să reconstitui ultimele ore din viața lui A.E. Baconsky, autor, printre altele, al cunoscutului volum de poezie, apărut postum, „Corabia lui Sebastian”. Am vorbit atunci la telefon cu fiul scriitorului, dl. Teodor Baconschi, care a avut amabilitatea de a-mi trimite un text succint despre tatăl domniei sale.

Cu informațiile culese din diverse surse am reușit să reconstitui întru câtva traseul regretatului scriitor și să încropesc un așa-zis reportaj. Iată ce a ieșit atunci, cu mențiunea că textul a apărut inițial în ziarul Ring:

https://www.muzeuldefotografie.ro/2010/04/seismul-din-1977-intr-o-lumina-noua/
Imagine de la blocul din strada Colonadelor, de lângă Palatul Șuțu. La parter era celebrul bar „Continental” (poza de aici)

„Sumbra celebritate de care se bucură blocul din strada Colonadelor (actuala Toma Caragiu) este cauzată de evenimentele tragice din seara zilei de 4 martie 1977. Printre cei al căror destin s-a frânt brusc atunci s-a aflat şi scriitorul Anatol E. Baconsky, tatăl politicianului Teodor Baconschi.

Oricine, indiferent de generaţie, a auzit de nume precum Toma Caragiu, Doina Badea sau Alexandru Bocăneţ. Pe cei trei artişti români i-a unit un destin tragic: toţi au murit în blocul din strada Colonadelor (care avea la parter barul Continental).

Mai puţine lucruri se cunosc însă despre o altă tragedie, care s-a consumat în acelaşi bloc, în apartamentul de la etajul cinci al poetei Veronica Porumbacu şi al criticului Mihail Petroveanu.

În seara de 4 martie 1977 veniseră în vizită scriitorii Anatol E. Baconsky şi Mihai Gafiţa, ambii cu soţiile. Un alt scriitor, Iordan Chimet, a trecut pe la Veronica Porumbacu doar cu zece minute înainte de seism, dar nu a rămas.

În acelaşi bloc locuiau şi soţii Ana Blandiana şi Romulus Rusan. Ambii au scăpat cu viaţă, poeta datorită faptului că era internată în spital, iar Romulus Rusan pentru că a avut efectiv zile, fiind salvat de sub dărâmături, aşa cum singur a mărturisit, «de un tânăr de 30 de ani, Bucur Gabriel».

Soţii Baconsky, soții Gafiţa şi gazdele lor, Mihail Petroveanu şi Veronica Porumbacu, nu au avut acelaşi noroc. Toţi au pierit sub dărâmături, îndoliind literele româneşti. În ceea ce-i priveşte pe Anatol E. Baconsky şi pe soţia sa, Clara, filmul evenimentelor dinaintea tragediei a fost unul cât se poate de obişnuit.

La ora 19.00 au plecat de acasă, au cumpărat un buchet de flori, au mers pe lângă hotelul Intercontinental, au traversat, cel mai probabil prin pasaj, înspre Palatul Şuţu, după care au intrat în blocul Colonadelor. Au fost întâmpinaţi de Veronica Porumbacu şi de Mihail Petroveanu, precum şi de Mihai Gafiţa cu soţia, care sosiseră deja. Atmosfera plăcută a fost întreruptă, brusc, de seism.

https://www.timponline.ro/teodor-baconschi-vorbeste-la-maieru-despre-credinta-bine-gandita-rostul-intelectualilor-in-biserica/
Teodor Baconschi (poza de aici)

Teodor Baconschi, fiul scriitorului, avea pe atunci doar 14 ani. Iată ce ne-a spus despre tatăl său:

«De când a fost scos de la șefia revistei clujene Steaua (1959) și până la moartea sa tragică, la numai 52 de ani, tatăl meu a trăit numai din scris, nemaiputând să ocupe nicio poziție în sistemul culturii românești din acei ani.

Această ostracizare publică a fost dublată de o supraveghere permanentă din partea Securității, care i-a deschis corespondența, l-a înconjurat cu delatori și l-a interceptat non-stop cu microfoane în casă, de parcă ar fi fost un mare criminal sau terorist».

Scriitorul şi-a anticipat, într-un fel, moartea, lăsând pe pat, înainte de plecarea în vizită, un manuscris.

«În fatidica zi a cutremurului, pe 4 martie, a plecat la o întâlnire intimă, cu o seamă de prieteni, printre care Veronica Porumbacu, Mihail Petroveanu și Mihai Gafița. Toți și-au găsit moartea la blocul Colonadelor, unde locuia și Toma Caragiu.

Fascinant e faptul că, în aceeași zi, poetul a continuat să lucreze la o schiță de poem dramatic despre împăratul filozof Marcus Aurelius. Practic, ultimele cuvinte scrise de Anatol E. Baconsky, atribuite eroului său, au fost: «…adu-ţi aminte de cei ce-i îngroapă pe atâţia alţii/ sfârşind prin a fi ei îngropaţi/ şi învaţă să dispreţuieşti moartea».

E o premoniție frapantă, uluitoare. Tatăl meu ar fi dorit să-și afle odihna definitivă la Cernica. Împrejurările dramatic-precipitate din urma seismului l-au condus însă la cimitirul Străulești 2, din marginea Bucureștiului, unde se află și ceilalți scriitori și artiști pieriți atunci» a mai scris dl. Teodor Baconschi.  

Foto credit A.E. Baconsky: https://bit.ly/2BKLUfy

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.